ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

More documents

Recommendations

Info

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca După forţa de muncă utilizată în producţie manufacturile au fost: feudale – care foloseau meşteşugari iobagi; mixte – foloseau munca iobagilor combinată cu munca salariată. Până la sfârşitul sec. XVIII şi începutul celui următor, ritmul de apariţie a manufacturilor în ţările noastre a fost lent, producţia industrială fiind dată în cea mai mare măsură de breslele şi ateliarele bazate pe cooperaţia capitalistă simplă. Cele mai multe manufacturi apar în Transilvania – de textile la Sibiu, Cisnădie, Braşov, Sebeş, Sighişoara sau de pielărie Orşova, Moldova Nouă, Timişoara, Orăştie, hârtie – Sebeş, Timişoara, Făgăraş. La acestea se adaugă cele mai vechi de extracţia şi prelucrarea fierului, aurului şi în Moldova şi Ţara Românească apar numeroase manufacturi îndeosebi de textilă şi în producţie alimentară. Unele manufacturi funcţionau şi în mediul rural, pe moşiile unor boieri sau mănăstiri unde există materie primă şi forţă de muncă. Importanţa acordată manufacturilor se evidenţiază şi din faptul că alături de forţa de muncă autohtonă întreprinzătorii aduc specialişti din Transilvania, Austria, Polonia, Silezia. Lipsa capitalului, a forţei de muncă autohtone calificată, slaba capacitate de absorbţie a pieţei interne ca şi concurenţa mărfurilor străine pătrunse fără nici o restricţie pe piaţa românească, au fost cauze ale nivelului relativ redus al dezvoltării manufacturilor în Ţările Române. Acest fapt a făcut ca activitatea manufacturieră în Ţările Române să nu fi jucat acelaşi rol economic ridicat cum s-a întâmplat în Anglia sau Franţa. Maşinismul în raport cu cel din ţările apusene, la noi a apărut ceva mai târziu. Întârzierea pătrunderii maşinismului la noi se datoreşte următorilor factori: dominaţiei otomane, persistenţa puternică a relaţiilor feudale, lipsa de capital şi de forţă de muncă calificată precum şi lipsa unei politici de stat protecţioniste. O oarecare excepţie face întrucâtva Transilvania unde maşinismul a apărut ceva mai devreme decât în Ţara Românească şi Moldova şi în ramuri de bază, cum ar fi extractivă şi metalurgică. Acum apar şi se vor afirma centrele metalurgice Hunedoara, Reşiţa, Cugir, Nădrag, Oraviţa. Apar societăţi cum va fi cea din 1854 STEG (societatea căilor ferate de stat) pentru exploatarea fierului şi a siderurgiei. Societatea anonimă de mine şi furnale din Brezoi, pentru exploatarea cărbunelui. Aceste societăţi aveau capital austriac, foloseau şi forţă de muncă străină şi metale avansate de exploatare. De exemplu, în 1867 – STEG – folosea în întreprinderile sale siderurgice 32 de maşini cu aburi şi 11 furnale din totalul de 56 câte existau în Transilvania. În Ţara Românească şi Moldova maşinismul a apărut pentru întâia oară în ramura producţiei alimentare: alcool, mori la: Iaşi, Bucureşti, Brăila atât cu capital românesc dar şi străin – austriac, francez. Apare şi prima fabrică de conserve la Galaţi 1849, apoi la Bucureşti. Maşinismul a fost introdus şi în domeniul materialelor de construcţii. Apar fabrici de ţiglă, cărămidă la: Iaşi, Focşani, Bucureşti. La Gozăveşti apare prima fabrică de sticlă. Pag. 24 din 68
Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca V. EVOLUŢIA <strong>ECONOMIEI</strong> ROMÂNEŞTI ÎNTRE 1821-1877 5.1. Reformele agrare din Ţările Române şi rolul lor în apariţia capitalismului în agricultură 5.2. Evoluţia vieţii social-economice în Şările Române între 1821-1877 5.3. Situaţia transportului, comerţului intern şi extern, circulaţia monetară, finanţele şi creditul 5.1 Reformele agrare din Ţările Române şi rolul lor în apariţia capitalismului în agricultură Desfinţarea iobăgiei, a dominării relaţiilor feudale, împroprietărirea ţăranilor a marcat un eveniment important în apariţia şi evoluţia relaţiilor capitaliste, în general şi în particular în agricultura Ţărilor Române. Persistă însă, în continuare, puternice rămăşiţe feudale, calea reformelor pe care s-a dezvoltat capitalismul în România a făcut ca noile relaţii să pătrundă şi să se dezvolte într-un ritm lent în agricultura românească. Reformele au constituit atât în Transilvania, Banat, cât şi în viitorul principat România care se va naşte la 1859 –principala cale de apariţie şi evoluţie al capitalului în agricultură. Reforma agrară din Transilvania şi Banat În structura economică a Ţărilor Române agricultura joacă în secolul al XIX-lea un rol important în viaţa economică şi în consecinţă problema agrară alături de unitate şi independenţă au stat în centrul principalelor evenimente politice şi mai ales a revoluţiei de la 1848. În iunie 1848, la Cluj, s-a hotărât: desfiinţarea robotei şi a dijmelor feudale, foştii iobagi deveneau proprietari pe pământurile avute în folosinţă la 1 ianuarie 1848; reforma se făcea prin despăgubire de către stat a moşierilor, iar statul prin sistemul impozitelor urma să recupereze o parte din despăgubiri. Pentru a fixa ce pământuri urmau să intre în stăpânirea ţăranilor, legea a luat ca bază starea de fapt existentă la 1 ianuarie 1848. Jeleri – iobagi fără pămând nu erau eliberaţi. Această reformă era similară cu cea aplicată în Ungaria. În urma ei circa 17% din pământul arabil intra în posesia ţăranilor, sau revoluţia din 1848 – a fost înfrântă de imperiul Habsburgic, totuşi, rânduielile feudale în agricultură nu au mai putut fi reinstaurate. Pentru a legifera starea de fapt în 1853 pentru Banat, Crişana şi Maramureş şi 1854 pentru Transilvania au fost date patente imperiale care încercau să reglementeze situaţia ţăranilor. Pag. 25 din 68
Page 1 and 2: Istoria Economiei Nationale Conf. U
Page 23: Istoria Economiei Nationale Conf. U

ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?