ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
Dar cel mai important factor de frânare a evoluţiei economiei româneşti ce a durat până în
deceniul al X-lea a ţinut de politica economică a liberului schimb. O asemenea politică s-a concretizat
în încheierea cu o serie de state apusene a unor convenţii comerciale.
Prima din suita convenţiilor liberului schimb a fost încheiată pe durata a 10 ani în 1875 cu
Austria-Ungaria. Ea prevedea pentru România dreptul de a-şi plasa austro-ungară produsele agricole.
În reciprocitat Aurstria-Ungaria plasa pe piaţa românească produsele sale industriale beneficiind de
scutiri şi reduceri însemnate de taxe vamale.
Livrând la preţuri scăzute, într-un mare volum şi o mare diversitate de sortimente, industria
noastră nu a putut rezista concurenţei mărfurilor austro-ungare şi, ca urmare număr de întreprinderi
au dat faliment. Singurele ramuri care au reuşit să reziste concurenţei au fost morăritul şi industria
alcoolului care beneficiau de materie primă ieftină.
Rezultatele convenţiei au fost dezastruoase pentru economia românească, ea creând un
puternic curent de opinii în special în rândul burgheziei pentru o politică economică protecţionistă
îndeosebi industrială.
Personalităţi politice şi ale culturii, aparţinând burgheziei liberale M.Kogălniceanu, A.D.Xenopol,
P.S.Aurelian au susţinut necesitatea industrializării ţării şi a adaptării unor măsuri protecţioniste
pentru economia naţională. Industrializarea era considerată singura soluţie pentru scoaterea ţării din
înapoierea economică, iar politica liberului schimb, o moarte a dezvoltării industriale. Sub presiunea
curentului protecţionist industrial au început să fie luate măsuri, tinde pentru diminuarea efectelor
dezastruoase ale convenţiei cu Austro-Ungaria.
Începând din 1881 au început a fi luate măsuri pentru sprijinirea industriei zahărului, hârtiei,
ţesăturilor statelor, a pielăriei etc. Prin reducerea taxelor de import pentru materii prime, pentru utilaje,
prime pentru export etc. În anul 1886, cu totate protestele Austro-Ungariei, guvernul român a
denunţat Convenţia, adaptând un tarif vamal protecţionist aplicat încă din 1894 când expirau
convenţiile comerciale ale României cu Anglia şi Germania. Noul tarif vamal contribuia într-o măsură
mai mare, la dezvoltarea economiei naţionale, a industriei în special. El avea în vedere:
a) regim vamal protecţionist pentru materiile prime existente în şi produsele obţinute din
ele sau participau la realizarea altor produse;
b) scutiri de taxe la export pentru materiile prime sau prefabricatele existente în cantităţi
suficiente;
c) taxe de import reduse pentru materiile prime sau produsele de care avea nevoie
industria pentru echiparea ei tehnică. Sub incidenţa noului tarif intrau 590 de articole a
căror protecţie vamală varia de la 10-20% până la 110%.
La insistenţele burgheziei liberale, a curentului protecţionist în 1887 s-a votat legea Mărimi
generale pentru a veni în ajutorul industriei naţionale.
Legea stabilea că orice persoană fără a se preciza că din ţară sau străinătate putea să înfiinţeze
o întreprindere industrială care să beneficieze de avantajele create de lege cu condiţia să depună un
capital de 50000 lei sau să întrebuinţeze 25 lucrători pe zi cel puţin 5 luni pe an şi să folosească forţa
Pag. 33 din 68