ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

More documents

Recommendations

Info

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca IV.APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA <strong>ECONOMIEI</strong> CAPITALISTE ÎN ROMÂNIA 4.1. Cadrul social-economic internaţional al apariţiei şi evoluţiei capitalismului în România 4.2. Acumularea primitivă a capitalului în România 4.3. Cooperaţia capitalistă simplă (Atelierul, Manufactura, Maşinismul) 4.1. Cadrul social-economic internaţional al apariţiei şi evoluţiei capitalismului în România De la mijlocul secolului al XVIII-lea, în Ţările Române au apărut simptomele procesului de dezagregare a relaţiilor de producţie feudale şi de apariţie a celor capitaliste, care se vor accentua în ultimul sfert al acestui secol şi începutul celui următor. Dintre procesele şi fenomenele care prevesteau noul mod de producţie evidenţiem: sporirea producţiei meşteşugăreşti şi manufacturiere; creşterea diviziunii sociale a muncii; înlocuirea economiei naturale cu cea de schimb; afirmarea ideologiei naţionale ce milita pentru emanciparea naţională şi reînoire şi restructurare socială. Apariţia noului mod de producţie a avut loc pe teritoriul ţării noastre în momentul când în ţările din apusul Europei capitalismul făcuse mari progrese; se dezvoltase puternic producţia, se adâncise diviziunea socială a muncii, în Anglia avusese loc revoluţia industrială iar în Franţa, Germania, Italia, Olanda industria maşinistă făcuse paşi însemnaţi. În S.U.A. se desăvârşea revoluţia industrială şi avea loc o puternică industrializare de tip capitalist. În schimb, Imperiul Habsburgic şi mai ales cel Otoman prin diferite căi şi mijloace frânau noua dezvoltare economică, militau pentru menţinerea vechilor structuri feudale şi mai ales pentru înăbuşirea aspiraţiilor naţionale ale popoarelor, operaţii care, obiectiv, erau legate de noul mod de producţie – capitalismul. Revoluţia industrială care se desfăşura cu putere în ţările Europei Apusene producea mari schimbări în structura şi funcţionalitatea vieţii economice: ✧ diviziunea socială a muncii a dat naştere la noi ramuri şi subramuri de producţie; s-a modificat raportul între ramurile industriei în sensul că are loc o revoluţionare a industriei siderurgice, construcţii de maşini faţă de perioada când dominantă era industria uşoară; apariţia industriei grele a dat naştere bazei tehnico-materiale a capitalismului; s-a intensificat, deasemenea, concentrarea şi contabilizarea capitalului etc. În general, în evoluţia capitalismului, pe plan mondial, până la primul război mondial au existat mai multe etape: Pag. 20 din 68
Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca a. etapa manufacturieră care a generat destrămarea feudalismului (sec. XVI până la începutul sec. XVIII); b. etapa capitalismului liberei concurenţe care este legată de revoluţia industrială (începutul secolului XVIII – până la mijlocul sec. XIX; c. etapa monopolistă care începe la sfârşitul sec. XIX şi îndeosebi la începutul secolului XX pentru cele mai multe ţări. Persistenţa puternică a relaţiilor de producţie feudale, dominaţia străină, fărămiţarea teritorială au făcut ca etapele desfăşurării capitalismului în România să fie întârziată faţă de cele ale desfăşurării capitalismului mondial. 4.2 Acumularea primitivă a capitalului în România Acumularea primitivă a capitalului este un proces de reparare, prin mijloace violente şi în proporţii de masă, a micilor producători, ţărani, meşteşugari de mijloacele lor de producţie (pământ, unelte, clădiri) şi de concentrare a lor în mâinile unei minorităţi, constituindu-se condiţiile fundamentale ale producţiei capitaliste. În ţările Europei Occidentale acest proces a avut loc, în linii generale, între finele secolului XIV şi sec. al XVIII-lea, în Ţările de Jos, Anglia, republicile italiene şi Franţa. În Ţările Române, procesul acumulării primitive a capitalului a avut loc mai târziu decât în apusul Europei şi a înlocuit forme, căi specifice de manifestare. Persistenţa puternică şi îndelungată a relaţiilor feudale, în ţara noastră, înlocuirea mult mai lentă a formelor de exploatare iobagiste cu cele capitaliste au imprimat acumulări primitive la noi, un caracter slab şi de volum relativ redus şi întârziat. Procesul acumulării primitive a capitalului a început mai devreme în Transilvania, iar în Ţara Românească şi Moldova la mijlocul sec. XVIII, deci înaintea desfinţării iobăgiei. Pe de altă parte trebuie avut în vedere şi faptul că ţara noastră a fost sursa de acumulare a capitalului nu numai pentru burghezia autohtonă ci şi pentru cea străină – austriacă, turcă, greacă, franceză, engleză, germană etc., care au transferat cea mai mare parte a capitalului în propriile lor ţări. Primul domeniu în care s-a manifestat acumularea primitivă a capitalului a fost în România agricultura. Deposedarea micilor producători de pământuri a fost făcută atât prin acoperirea terenurilor ce aparţineau ţăranilor liberi (moşneni, răzeşi), cât şi prin limitarea pământului dat în folosinţă ţăranilor dependenţi (clăcari, vecini, şerbi). Acest proces s-a accentuat după tratatul de la Adrianopol 1829 şi va fi consfinţit prin Regulamentul Organic din 1832. El era în legătură directă cu necesităţile sporirii producţiei agricole atât pentru consumul intern cât mai ales pentru cerinţele comerţului exterior. La începutul secolului al XIX –lea se accentuează procesul transformării proprietăţii feudale într-o proprietate de tip capitalist, ceea ce corespunde cu accentuarea acumulării primitive a capitalului. Pag. 21 din 68
Page 1 and 2: Istoria Economiei Nationale Conf. U
Page 19: Istoria Economiei Nationale Conf. U

ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?