ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
- echilibrarea balanţei comerciale şi de plăţi.
În cadrul industriei principala problemă a constituit-o după război refacerea şi punerea în funcţie
a aparatului de producţie pe întreg teritoriul ţării. Refacerea industriei s-a făcut lent şi în mod inegal.
Astfel industria metalurgică s-a refăcut greu, abia în 1929. Procesul refacerii economice a urmat linia
industrială şi s-a încheiat în linii mari în anul 1924 când în principalele ramuri s-a atins nivelul
antebelic. După anul 1924 industria va realiza o serie de progrese concretizate în:
- sporirea numărului întreprinderilor şi a muncitorilor;
- creşterea capitalului investit şi a forţei motrice;
- îmbunătăţirea înzestrării tehnice a marilor întreprinderi.
La aceste progrese a contribuit şi legislaţia economică elaborată în această perioadă şi
concepţia economică a partidului liberal prin noi înşine.
Concepţia prin noi înşine exprimă poziţiile burgheziei române faţă de capitalul străin, căile şi
modalităţile teoretice şi practice de dezvoltare a industriei, a economiei, locul economiei româneşti în
diviziunea internaţională a muncii. Prin această concepţie se urmărea:
- mobilizarea resurselor materiale, umane şi financiare româneşti;
- înlăturarea sau limitarea capitalului străin şi economia românească prin preluarea unor
poziţii deţinute de capitalul german şi austro-ungar.
Promovarea unei asemenea concepţii a avut un rol pozitiv în dezvoltarea economiei ţării în
întărirea idependenţei economice. Ea s-a concretizat în adoptarea unei legislaţii economice cum ar fi
Legea minelor în 1924, care interzicea concesionarea terenurilor miniere sau petroliere capitalului
străin într-o proporţie mai mare de 40%. În baza acestei legi statul exercita rolul de proprietar al
tuturor bogăţiilor solului şi subsolului ţării conform Constituţiei din 1923. Sub presiunea capitalului
străin în 1925 această lege a fost modificată în sensul că cetăţenii români puteau deţine 50,1% din
capital faţă de 60% cât prevedea legea din 1924.
Tot în 1924 Legea energiei prin care se acorda multiple avantaje celor ce investeau capitalul în
producţia energiei electrice, în instalaţiile hidro sau termoelectrice.
În procesul refacerii şi dezvoltării industria a beneficiat şi de un regim vamal protecţionist ce
apăra producţia internă de concurenţa străină.
Procesul refacerii şi dezvoltării industriei s-a făcut în strânsă legătură cu capitalul străin. În acest
sens s-au produs câteva modificări importante:
a) a avut lor restructurarea volumului şi originii capitalului străin în economia ţării. Sub
aspectul volumului prin politica liberală a unei uzine s-au micşorat proporţiile capitalului
străin în economie, aceasta neputând depăşi 50% indiferent de ramura sau domeniul
de investiţie, ca de exemplu capitalul;
b) a avut loc o modificare a originii capitalului în locul celui german şi austro-ungar au
apărut cel francez, englez, italian, danez, dar în preajma celui de-al doilea război
mondial va creşte din nou ponderea capitalului german. Creşterea ponderii capitalului
străin în economia românească este legată de concepţia naţional-ţărănistă – porţi
Pag. 65 din 68