ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
primit despăgubire de moşieri au fost investiţi în industrie sau au contribuit la modernizarea
inventarului agricol.
Deasemenea, o mare piedică în dezoltarea capitalismului, claca şi obligaţiile feudale prin
reforma din 1864 au fost înlăturate, deşi a fost una din cele mai largi reforme agrare din Europa din
acea perioadă, totuşi ea a avut şi unele limite impuse de momentul dezvoltării:
nu toţi ţăranii au primit pământ, văduvele fără copii, ţăranii care nu prestează clacă, sau
nu desfăşurau o meserie agricolă şi nu aveau vite de muncă, au fost excluşi sau au primit
foarte puţin pământ;
deşi reforma a ameliorat starea ţărănimii, ea nu le-a adus însă independenţă economică;
deşi reforma înlătură multe din obligaţiile feudale ea nu eradică totală feudalismul,
puternice rămăşiţe feudale vor persista şi ele vor frâna dezvoltarea capitalismului mai ales în
agricultură.
Tot în interesul reformelor agrare trebuie inclusă şi seceelarizarea averilor mănăstireşti din
1863, când erau trecute în patrimoniul statului averile închinate unor mănăstiri străine – Athos, Sinai
sau patriarhiei din Constantinopol. Prin această reformă 22,3 % din pământul din Moldova şi 27,69%
din Ţara Românească intrau în patrimoniul naţional. O parte importantă din noul patrimoniu constituit
a fost folosit de stat pentru susţinerea procesului de modernizare, iar o parte, îndeosebi din pământul
arabil s-a utilizat în împroprietărirea ţăranilor mai ales după 1878.
5.2 EVOLUŢIA VIEŢI SOCIAL-ECONOMICE ÎN ŢĂRILE ROMÂNE ÎN PERIOADA 1821-
1848
Odată cu începutul sec. XIX – 1821 Ţările Române au intrat în cadrul vieţii moderne de
dezvoltare socială economiei agrare româneşti în circuitul european după desfiinţarea în 1829 a
monopolului turcesc asupra comerţului exterior a Ţărilor Române, creşterea populaţiei şi în special a
celui orăşeneşti au impulsionat sporirea producţiei, mai ales cererile pentru piaţă. Economia
românească tinde să capete tot mai mult un caracter de piaţă racordându-se economiei europene.
Această caracteristică a căpătat-o, mai ales, economia Transilvaniei şi a Banatului. Agricultura
continuă să se dezvolte datorită sporirii cererii cerealelor pe piaţa internă şi externă de cereale.
Dezvoltarea ei se face atât pe cale extensivă prin defrişări, desţeleniri, dar şi pe cale intensivă
(unelete agricole mai perfecţionate, soiuri noi de cereale, îmbunătăţirea unor rase noi de animale).
Maşinile agricole se foloseau îndeosebi în Ţara Românească unde creează adevărate ateliere
la Oradea, Arad, Cluj dar şi la Pantelimon lângă Bucureşti, şi la Păuneşti, lângă Işi, unde s-a înfiinţat
o manufactură de unelte agricole, folosindu-se şi lucrători calificaţi din Franţa. Mai mult, la Pantelimon
s-a creat şi o şcoală de agricultură pentru pregătirea viitorilor specialişti.
Activitatea industrială s-a dezvoltat pe linia manufacturieră. Au apărut fabrici care utilizau
maşini perfecţionate (prese de foi, maşini de tors aduse din Viena, Bruno, Londra). După 1840 se
Pag. 27 din 68