ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
b). legislaţia unui sistem modern de credit. Deşi în ţară se aflau resurse financiare importante
– capitalul cămătăresc - acesta prin provenienţă şi rol nu era legat de noul mod de producţie, ci
dimpotrivă se opunea acestuia. Principalul scop al capitalului cămătăresc nu erau investiţiile întrucât
acestea cereau timp, un volum mai mare de capital iar profitul era mic. Scopul său era doar
împrumutul care prin sistemul de mari dobânzi aduce importante venituri. Mai mult el se opunea unor
măsuri de modernizare capitalistă a economiei pentru că acestea veneau în contradicţie cu rolul său.
Astfel el se opunea creării unui sistem de monede naţionale unice întrucât ar fi pierdut importante
resurse prin speculaţiile valutare. De asemenea se opunea creării unui siste modern de credit,
întrucât pierdea importanţi clienţi, ţărani, meseriaşi, proprietari de pământ şi importante sume de bani
din dobânzi. Chiar dacă am presupune că acest capital cămătăresc ar fi jucat un rol constructiv pentru
economie, totuşi el nu era în măsură – datorită volumului dar mai ales a perceperilor semifeudale pe
care funcţiona – să rezolve necesarul de capital cerut de o economie de tip capitalistă sau pe cale de
trecere la o asemenea economie.
c). Situaţia financiară a ţării se datora şi inexistenţei unui sistem modern bancar şi de credit
bazat pe principiul capitalist. La noi în ţară sistemul bancar şi de credit s-a întrupat abia în deceniul al
şaptelea al secolului XIX, şi în cea mai mare măsură era un capital străin.
3. Cheltuielile necesare pentru menţinerea şi echilibrarea bugetului de stat şi
modernizării ţării, care au favorizat pătrunderea capitalului străin
Sistemul de impozit inechitabil şi insuficient nu era în măsură să asigure cheltuielile minime şi
cele necesare echilibrului. De aceea se recurgea la diferite soluţii cum erau împrumuturile externe
sau împrumuturile de la băncile străine care astfel pătrundeau cu capitalul lor în ţară.
Procesul de modenizare al ţării impus de trecerea la dezvoltarea capitalistă a fost şi el o sursă
de pătrundere a capitalului străin. De exemplu realizarea unei reţele minime de căi ferate s-a făcut
prin concesionarea construcţiilor unor consorturi cu capital străin - austriac, englez, german – sau
numai pentru emiterea monedei naţionale – 1869 –suma necesară depăşea de 12 ori bugetul
Principatelor din 1858. Deşi economişti şi politicieni români ai epocii aveau rezerve în legătură cu
prezenţa capitalului străin, a pericolului de înfundare a economiei, totuşi necesităţile au impus
apelarea la creditul şi capitalul străin.
4. Factori externi. Politica de dominaţie dusă de marile capitaluri asupra ţărilor mici şi
mijlocii, aşa cum era şi România.
La început pătrunderea capitalului străin s-a făcut pe calea împrumuturilor făcute de regulă
către stat, împrumuturi în urma cărora prin sistemul de dobânzi realizau mari venituri. Trebuie să
recunoaştem că până în 1864 Principatele nu întruneau condiţiile necesare implantării capitalului în
economie:
a) astfel – nu exista siguranţa recuperării capitalului, a beneficiilor şi a dobânzilor datorită
instabilităţii politice şi chiar a suveranităţii otomane;
Pag. 51 din 68