ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

More documents

Recommendations

Info

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca Această specializare nu este absolută; specializarea trebuie înţeleasă în sensul că în zona respectivă culturile respective erau mai răspândite, aveau o greutate specifică mai mare decât în celelalte regiuni ale ţării. În Transilvania specializarea a fost mai pronunţată. Specializarea regiunilor în producerea unor anumite culturi a avut ca rezultat o intensificare a schimbului, o lărgire a pieţei interne, o stimulare a progresului tehnic concretizată într-o mai mare măsură a maşinilor, îndeosebi în cultivarea plantelor tehnice. Deasemenea, în zonele specializate au apărut numeroase fabrici pentru prelucrarea materiilor prime. Transformarea agriculturii într-o agricultură cu caracter comercial a dus la adâncirea diviziunii sociale a muncii, a diferenţierii ţărănimii întrucât ea presupunea folosirea unor unelte specializate pe care ţăranii, micii producători nu le deţineau. 7.3. Procesul diferenţierii ţărănimii. Criza agrară de la sfârşitul secolului XIX – Răscoala de la 1907 şi consecinţele economice. Procesul de diferenţiere a ţărănimii înseamnă scindarea acesteia, descompunerea ei dintr-o clasă omogenă în pături diferite cu interese diferite. Acest proces este rezultatul acţiunii legii valorii în condiţiile producţiei de mărfuri capitaliste. Procesul de diferenţiere a ţărănimii a început încă din feudalism, dar el se va accentua şi aprofunda în capitalism. Acest proces a avut la bază pământul, pierderea completă sau parţială a acestuia, el fiind de regulă însoţit şi de pierderea inventarului agricol. 1. Înşăşi reforma din 1864, prin repartizarea pământului în funcţie de numărul vitelor de muncă, a generat diferenţierea ţăranilor. 2. Politica de credit şi fiscală au înrăutăţit situaţia ţăranilor accentuând diferenţierea. Acest proces a fost mai intens în Transilvania, el având ca rezultat crearea satelor. 3. La acest proces aşa cum am mai precizat a contribuit tsransformarea agriculturii cu caracter comercial, specializarea, introducerea progresului tehnic. Din punct de vedere social însă diferenţierea ţărănimii era un proces progresist, deoarece crea condiţii favorabile dezvoltării capitalismului. - eliberarea forţei de muncă din agricultură şi orientarea acesteia spre industrie a dezvoltat piaţa forţei de muncă. - dezvoltarea forţei de producţie în agricultură prin necesitatea introducerii progresului tehnic care să suplinească lipsa forţei de muncă plecate. - accentuarea sensibilităţii sociale prin ruperea vechilor rânduieli patriarhale şi ieşirea din imobilismul vieţii rurale feudale. Pag. 42 din 68
Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca Către sfârşitul secolului XIX piaţa europeană occidentală a fost lovită de o puternică criză agrară ca urmare a aruncării pe piaţă din S.U.A., Rusia, India, a unei mari cantităţi de cereale la preţuri foarte ieftine. Această cauză a avut unele efecte complexe şi contradictorii asupra economiei româneşti: - a determinat mari pierderi financiare la exportul de cereale - a stimulat însă industrializarea producţiei agricole ca urmare a scăderii exportului - a stimulat specializarea şi introducerea progresului tehnic pentru scăderea preţului - a înrăutăţit situaţia ţăranilor datorită tendinţei de obţinere de către arendaşi şi moşieri a unui preţ scăzut al producţiei agricole. Nedreapta împărţire a pământului, pauperizarea ţărănimii, învoielile agricole neechitabile au generat marea răscoală din 1907. După 1907 s-a adoptat o nouă legislaţie agricolă: - s-a interzis practicarea “ dijmei la tarla”, arendarea putându-se face numai în bani sau în numai în produse dar nu şi în bani şi produse. - legea învoielilor din decembrie 1907 a impus un preţ minim pentru muncile agricole efectuate de preţuri. ţărănime şi un preţ maxim pentru arendarea pământului şi a păşunilor. Pentru aceasta se formau comisii judeţene în care intrau ţărani şi moşieri ce stabileau aceste În aprilie 1908 s-a adoptat o lege prin care se interzicea crearea trusturilor arendăşeşti, stabilindu-se suprafaţa maximă de arendare de 4.000 ha. În iulie 1908 s-a creat Casa rurală - societate pe acţiuni ce avea ca scop cumpărarea pământului de la moşieri şi vinderea lui în loturi de 5 ha ţăranilor. Deasemenea ea acorda ţăranilor credite pentru luarea în arendă a pământului de la moşieri sau stat, deşi legiuirile agrare dintre 1907-1912 nu au rezolvat deplin situaţia ţăranilor, ele au înlăturat unele relaţii semifeudale ca: interzicerea dijmei la tarla, a învoielilor agricole, a impus nişte preţuri minime şi maxime. Abia în 1921, odată cu reforma agrară, se va produce o cotitură radicală în situaţia ţăranilor. Pag. 43 din 68
Page 1 and 2: Istoria Economiei Nationale Conf. U
Page 41: Istoria Economiei Nationale Conf. U

ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?