ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
Această specializare nu este absolută; specializarea trebuie înţeleasă în sensul că în zona
respectivă culturile respective erau mai răspândite, aveau o greutate specifică mai mare decât în
celelalte regiuni ale ţării.
În Transilvania specializarea a fost mai pronunţată.
Specializarea regiunilor în producerea unor anumite culturi a avut ca rezultat o intensificare a
schimbului, o lărgire a pieţei interne, o stimulare a progresului tehnic concretizată într-o mai mare
măsură a maşinilor, îndeosebi în cultivarea plantelor tehnice. Deasemenea, în zonele specializate au
apărut numeroase fabrici pentru prelucrarea materiilor prime.
Transformarea agriculturii într-o agricultură cu caracter comercial a dus la adâncirea diviziunii
sociale a muncii, a diferenţierii ţărănimii întrucât ea presupunea folosirea unor unelte specializate pe
care ţăranii, micii producători nu le deţineau.
7.3. Procesul diferenţierii ţărănimii. Criza agrară de la sfârşitul secolului XIX –
Răscoala de la 1907 şi consecinţele economice.
Procesul de diferenţiere a ţărănimii înseamnă scindarea acesteia, descompunerea ei dintr-o
clasă omogenă în pături diferite cu interese diferite. Acest proces este rezultatul acţiunii legii valorii în
condiţiile producţiei de mărfuri capitaliste. Procesul de diferenţiere a ţărănimii a început încă din
feudalism, dar el se va accentua şi aprofunda în capitalism. Acest proces a avut la bază pământul,
pierderea completă sau parţială a acestuia, el fiind de regulă însoţit şi de pierderea inventarului
agricol.
1. Înşăşi reforma din 1864, prin repartizarea pământului în funcţie de numărul vitelor de muncă, a
generat diferenţierea ţăranilor.
2. Politica de credit şi fiscală au înrăutăţit situaţia ţăranilor accentuând diferenţierea. Acest proces a
fost mai intens în Transilvania, el având ca rezultat crearea satelor.
3. La acest proces aşa cum am mai precizat a contribuit tsransformarea agriculturii cu caracter
comercial, specializarea, introducerea progresului tehnic.
Din punct de vedere social însă diferenţierea ţărănimii era un proces progresist, deoarece crea
condiţii favorabile dezvoltării capitalismului.
- eliberarea forţei de muncă din agricultură şi orientarea acesteia spre industrie a dezvoltat piaţa
forţei de muncă.
- dezvoltarea forţei de producţie în agricultură prin necesitatea introducerii progresului tehnic care
să suplinească lipsa forţei de muncă plecate.
- accentuarea sensibilităţii sociale prin ruperea vechilor rânduieli patriarhale şi ieşirea din
imobilismul vieţii rurale feudale.
Pag. 42 din 68