Romii în Europa - Biroul de Informare al Consiliului Europei in ...

De altminteri, cercetările „on line” (în special în Internet) permit cititorului, căruia i
s-a deschis apetitul de abordare globală cu această carte, să caute documentele care
îi vor furniza cunoştinţe complementare. De exemplu, textele şi rapoartele instituţiilor
internaţionale, texte despre care va fi vorba într-unul din capitole, sunt accesibile
imediat – şi actualizate – pe site-ul web al acestor instituţii. Sau o altă documentaţie
precisă şi calificată privind istoria sau cultura este disponibilă prin intermediul
anumitor programe care urmăresc să producă această documentaţie şi care sunt ele
însele o platformă ce conduce la texte de referinţă precise. Prin urmare, aici nu vor fi
date în anexă decât referirile la rapoartele cu profil european evocate mai sus, care
sunt capabile să completeze această carte, documente în cea mai mare parte accesibile
şi pe site-ul web al instituţiilor care le-au produs. Aceste rapoarte sunt cu atât mai
utile cititorilor care vor să-şi aprofundeze cunoştinţele pe care le comportă studiile
aprofundate privind anumite state, numeroase date numerice, statistici, tabele, grafice
etc., într-o abordare diferită de cea dezvoltată aici. Se vor găsi, de asemenea, în anexă
unele adrese de siteuri web care în principiu au un caracter de permanenţă şi o vocaţie
europeană.
Se cuvine, de asemenea, să menţionăm că majoritatea publicaţiilor realizate de
instituţiile internaţionale sunt tot mai adesea tematice şi nu acoperă ansamblul
aspectelor situaţiei comunităţilor de romi, dar pe de altă parte, că aceste documente
pun frecvent accentul pe sărăcie, discriminare, o serie de aspecte negative ale căror
victime sunt romii. Această carte este diferită în sensul că am încercat aici, pe de o
parte, o abordare globală, care conjugă tematici diferite, pentru o lucrare de bază,
dar şi o abordare cuprinzătoare, care ţine seama de date istorice, culturale şi politice.
Romi, Călători, Ţigani …..
O abordare europeană
Prima ediţie a acestei lucrări, din 1985, se intitula Ţigani şi Călători. Ediţia din 1994
purta titlul Romi, Ţigani, Călători. Pentru motive ce vor fi detaliate în părţile privind
organizarea socială şi politică, veţi înţelege că este dificil să reuneşti în acelaşi termen
comunităţi care doresc să se diferenţieze şi, de asemenea, dificil să dai ca titlu o listă
de nume diferite. Practica instituţiilor europene, când se adoptă un text (rezoluţie,
recomandare etc.), a devenit, în cursul ultimilor ani, de a menţiona în notă, de ce s-a
utilizat termenul „romi”, faptul că denumirea vizează şi includerea altora, precum
„sintes”, „ţigani”, „călători” şi încă alţii.
Practicile de limbaj şi ceea ce evocă cuvintele, au evoluat şi ele. Până în anii 1980,
termenul „rom” era foarte puţin cunoscut în partea occidentală a Europei şi astfel
„ţigan” era folosit chiar de organizaţii formate de romi, pentru ca cei din jurul lor să
ştie despre ce este vorba. Schimbările geopolitice de după 1989 au pus în lumină
termenul „rom” şi el se reflectă în textele şi rapoartele instituţiilor europene, cu o
alunecare, în jurul anului 1995, a termenului „nomazi” sau „ţigani” către cel de „romi”
şi „călători”. Practica Consiliului Europei a fost, de atunci, de a utiliza termenul
„romi”, în engleză „Roma/Gypsies”, înainte de a se produce zece ani mai târziu, în
9