Romii în Europa - Biroul de Informare al Consiliului Europei in ...

din ea, inclusiv problema integrării romilor în societatea înconjurătoare […].
Analfabetismul romilor afectează toate aspectele vieţii romilor” (Leksa Manuś,
scriitor şi poet rom, Rusia, 1992).
Elementele contextului
Învăţământul şcolar
Şcoala unora nu este cu uşurinţă şcoala altora. Este o atitudine foarte răspândită de a
crede contrariul, ceea ce poate genera numeroase eşecuri. Proiectele romilor şi
proiectele ne-romilor, în faţa instituţiei şcolare, pot reprezenta o distanţă importantă:
“Proiectele şi ambiţiile romilor sunt altele decât ale cetăţenilor ne-romi” (Dany Peto-
Mauso, secretar general al Oficiului Naţional al Afacerilor Ţigăneşti, Franţa, cu ocazia
primului seminar al Consiliului Europei, 1983). Până în prezent, nu a existat de loc
un raport pentru tinerii romi, între reuşita şcolară şi reuşita socială sau economică. O
şcolaritate lungă, dificilă şi adesea dureroasă nu sfârşea decât rar într-o activitate
economică sigură sau pus şi simplu utilă; ba, dimpotrivă, faptul de a fi şcolarizat
putea fi un handicap, în sensul că tânărul sau copilul şcolarizat nu urmase uceniciile
familiale, în timp ce contextul socio-economic şi respingerea nu îi dădeau ocazia de
a-şi folosi uceniciile şcolare. El se afla dublu marginalizat. Dorinţele şi valorile
familiilor, ale instituţiei şcolare, ale dascălilor, ale ansamblului instituţiilor ne-ţigăneşti
şi al politicii care îl animă pot fi foarte diferite. Întâlnirea lor produce conflicte
mocnite sau exteriorizate violent, în sânul şcolii.
Fiecare stat prezintă un amestec ambiguu de realizări şi de proiecte care comportă în
acelaşi timp elemente de reuşită şi elemente de blocaj şi de eşec. Se asistă aproape
pretutindeni la tatonări repetate, la erori repetate, la descurajarea crescândă, la
abandonuri justificate, atât din partea părinţilor, cât şi a copiilor, a cadrelor didactice,
cât şi a administraţiilor. Din acestea rezultă o pierdere de energie, de timp, de bani, prin
repetarea de eforturi neadaptate din lipsă de concertare sau coordonare, o uzură a voinţei
izolate a diverşilor parteneri, o uzură a dinamismelor de adaptare a părinţilor. La blocajul
pedagogic impus a răspuns timp îndelungat dezinteresul justificat al părinţilor.
Situaţia şcolară a unei comunităţi se vizualizează într-o istorie de lungă durată şi în
contextul politic al momentului. Şcolarizarea copiilor romi trebuie deci să fie
considerată în raporturile pe care ea le întreţine atât cu politicile ne-ţigăneşti, cât şi
cu politicile ţigăneşti şi nici un parametru nu este izolat, nici izolabil, nici în analiza
care i se poate face, nici în consecinţele practice care se pot trage din acesta. Un bilanţ
în materie de pedagogie este şi un bilanţ în materie de politică. Şcolarizarea copiilor
romi este o problemă de societate, care depăşeşte cu mult pedagogia şi este o
problemă de comunitate care depăşeşte cu mult individul.
Am descris şi analizat în capitolele precedente politicile duse în decursul secolelor faţă
de romi. Se cuvine deci să nu luăm efectele unei situaţii globale (conflicte, inhibiţii,
agresivitate, lipsă de interes, absenteism, refuz…) drept cauzele unui eşec şcolar.
Atâta timp cât vor rămâne conflictuale relaţiile între comunităţile rome şi cele care le
înconjoară, relaţiile părinţilor şi copiilor cu şcoala vor rămâne în mare măsură
153