Romii în Europa - Biroul de Informare al Consiliului Europei in ...

Organizare socială
iar pe linie cele care îi sunt atribuite. O muncă cu volum foarte mare, fără mare interes,
din cauza variabilităţii acestor denumiri. Ceea ce este important, este de a percepe
principiul şi a înţelege că examinarea cutărui sau cutărui grup, izolat, nu permite o
abordare completă şi dinamică a grupului sau a societăţii: sistemul grupelor şi raportul
cu anturajul lor trebuie avute în vedere. Astfel, dincolo de diversitate, de variabilitate,
de segmentare, există organizarea socială, “ansamblu relativ stabil de inter-relaţii
funcţionale între elementele componente (persoane sau grupuri), din care rezultă
caracteristicile care nu se găsesc în aceste elemente, ceea ce produce o entitate sui
generis (R. Faris, A Dictionary of Social Sciences, New York, 1964). În această
organizaţie socială, inter-relaţiile între grupe menţin dinamismul şi echilibrul
sistemului. Grupele există unul prin altul şi unul pentru altul, într-o perpetuă cooperare
şi într-o perpetuă luptă de influenţă. Atât în ceea ce priveşte alianţele matrimoniale,
cât şi în ceea ce priveşte acordurile economice, în cadrul acestui sistem se instaurează
echilibrele de putere şi de influenţă, cu referire la acest sistem şi la componentele
sale sunt luate hotărârile. În acelaşi timp se observă că organizarea socială este
politică: viaţa politică este difuză, prezentă în toate relaţiile opuse sau asociative.
Organizarea socială trece prin articularea între ele a diferitelor fracţiuni care compun
societatea, în pofida exploziei lor sociale şi geografice şi trece prin aderarea la valori
comune, în ciuda diversităţii aparente. Această articulare şi această aderare, această
coerenţă se bazează pe legăturile ţesute de schimburile matrimoniale între anumite
grupuri, de recursul la o jurisdicţie comună anumitor grupuri şi anumitor reguli
comune şi de încă alte elemente. Dar legăturile ţesute nu echivalează cu rigiditatea;
ele pot fi modificate oricând. În spatele varietăţii infinite, în spatele diversităţii de
stiluri de viaţă, de bogăţie, de surse de venit, de tip de habitat, care reprezintă un fel
de înveliş al culturii, inima, aceasta poate părea paradoxal, nu este rigidă, ci simplă:
este o ţesătură alcătuită din relaţii care permit o organizare flexibilă, formată din
segmente sociale juxtapuse şi relativ independente, legate într-o configuraţie
schimbătoare. Această organizare este cu totul adaptabilă împrejurărilor, varietăţii de
întâlniri ca şi condiţiilor de viaţă care îi sunt create.
Prin analiza dinamicilor sale, nu se va şti să se aibă în vedere ansamblul romilor şi al
călătorilor ca o societate imobilă încremenită “din totdeauna” şi reproducându-se
identică cu ea însăşi, chiar dacă interpretarea dată de cei interesaţi o face uneori fixată
pentru eternitate. De altfel, în prezent transformările sociale nu duc la uniformitate:
dacă prin căsătorii grupuri diferite se încrucişează, societatea nu este un melting-pot
în care ar veni să se topească grupuri de origini diverse. Prin valoarea şi rolul atribuite
deosebirilor, este cel puţin atât o îmbinare care se diversifică, cât şi o diversitate
care se îmbină. Şi toate aceste mişcări aparent contradictorii care parcurg societatea
şi duc la îmbinare ca şi la explozie, modificările legăturilor care unesc segmentele
unele de celelalte, împrumuturile diversificate făcute la alte societăţi, schimburile de
locuri, fac să se transforme mozaicul în caleidoscop: mişcarea modifică configuraţiile,
dar relaţiile rămân.
53