Romii în Europa - Biroul de Informare al Consiliului Europei in ...

1. Cunoaşterea romilor
Opré Roma
Gelem gelem lungone dromençar Am mers, am mers pe drumuri lungi
Maladilem baxtale romençar Am întâlnit romi fericiţi
A Roma! len, katar tumen aven O, romilor! de unde veniţi voi
E caxrençar, bokhale ćhavençar? Cu corturi şi copii flămânzi?
A-a Roma! len, a-a ćhava! len! O, romi, o oameni tineri!
Origini
(Extras din imnul Congresului Romilor Jarko Jovanović, Jagdino, 1971)
Pe tot parcursul istoriei lor, romii nu au lăsat în urma lor decât documente produse de
alţii, cu bune şi rele, cu lucruri reale sau imaginare. Iar memoria colectivă a reţinut
mai mult aspectele legendare decât certitudinile.
Primele grupuri descoperă Europa, de la est la vest, în mod esenţial în secolele XIV
şi XV. Iar Europa îi descoperă cu uimire, nelinişte şi neînţelegere. Aceşti călători
pletoşi, care se prezintă în faţa sătenilor şi orăşenilor nu pot fi incluşi în vreo categorie
şi le sunt atribuite nume diverse, referitoare la o origine presupusă sau la o identitate
prost înţeleasă. În aceste condiţii şi chiar admiţând că totalitatea documentelor de
arhivă este cunoscută – ceea ce nu este cazul – este dificil de dat asigurări că datele
furnizate sunt cele ale primei prezenţe a grupurilor de romi. Grupuri mici au putut
parcurge regiuni fără a fi remarcate în mod deosebit şi fără a lăsa urme în arhive:
dovada în acest sens o reprezintă faptul că prima mărturie dintr-o ţară poate privi o
regiune nefrontalieră, ceea ce presupune deplasări trecute neobservate. Dimpotrivă,
grupuri nerome au putut fi confundate de cercetători cu „ţigani”, inclusiv în denumirea
care le-a fost dată, ceea ce făcea să se creadă că era vorba de o prezenţă precoce a
romilor. Astfel, venită din Asia Mică, o sectă eretică ai cărei membri, care evitau
contactul cu anturajul lor, aveau reputaţia de ghicitori şi magicieni, este cunoscută
de mai multe secole în Grecia sub numele de Atsinganos sau Atsinkanos („neatinşi/de
neatins”) când, către anul 1100, un călugăr de la Muntele Athos vorbeşte despre un
grup de Atsingani. S-a întâmplat ca numele acestei secte să fie atribuit grupelor de
călători venite din est şi să le rămână ataşat în multe ţări şi limbi (Tsiganes în franceză,
Zigeuner în germană, Sigöyner în norvegiană, Zigenare în suedeză, Zingari în italiană,
Ciganos în portugheză etc.).