Romii în Europa - Biroul de Informare al Consiliului Europei in ...

Populaţiile
confundaţi în denumiri depreciative de Vaganten, Fahrende, Vagabunden, Kilinghiros,
Koulofos, Baraquis şi multe alte denumiri care denotă, de asemenea, pe drept sau pe
nedrept, un mod de viaţă sau o meserie: Forains, Woonwagenbewoners, Campsvolants,
Barakkenvolf, Tinkers, omades, Kurbétia, Mastori etc. Alte denumiri sunt
inspirate din terminologia ţigănească: Manouches, Romani-chals, Didikais,
Romanichels, la acestea adăugându-se o multitudine de termeni regionali şi dialectici.
Conotaţiile care se ataşează acestor denumiri, în mod general foarte depreciative, larg
răspândite în limbajul comun, sunt uneori întărite de utilizarea de desemnări şi mai
stigmatizante: Knackers, Mumpers, Katsiveli, Rabouins etc. Deşi termenii utilizaţi
înglobează în general populaţii în realitate diversificate, se întâmplă ca ele să fie
purtătoare de nuanţe. Astfel, în Spania, unde Gitanos, de departe cel mai utilizat, este
înlocuit de Húngaros pentru a desemna grupurile celui de al doilea val, termen
înlocuit acum de acela de romi. În Italia de nord, unde Zingari şi Giostrai („forains”–
„negustori ambulanţi” chiar când nu sunt) desemnează grupurile vechi, Zingari
montenegrini imigraţii primei jumătăţi a secolului XX şi omadi slavi cei ai ultimului
val, din Iugoslavia.
Tuturor acestor denumiri li se adaugă cele care sunt utilizate de administraţii. Sunt
adeseori perifraze sau metafore: Tinkers din Irlanda devin Itineranţi şi, în Franţa,
Ţiganii şi Călătorii devin Persoane de origine nomadă, apoi Gens du voyage…….
Termenul Călători utilizat pentru a desemna grupuri „autohtone” care nu sunt în
general considerate ca fiind de origine indiană, este utilizat de ei înşişi în mai multe
ţări şi, nefăcând parte din terminologia folosită pentru a-i desemna de către anturajul
lor, nu este încărcat de semnificaţii falsificatoare. El poate fi, de aceea, păstrat. În
ceea ce priveşte termenul Ţigani (Tsiganes), dacă el este, am spus-o, cel mai răspândit
în lume, el nu este, cu excepţia anumitor limbi, cel mai utilizat în limbajul comun şi
se poate admite că acolo unde el există este în general mai puţin decât altele pătat de
conotaţii peiorative (excepţie în germană, din cauza stigmatizării termenului Zigeuner
din perioada nazistă, sau în română, în legătură cu secolele de sclavagism). În măsura
în care populaţiile desemnate astfel nu au termen pentru a se denumi în ansamblul lor,
încă poate fi utilizat, când acesta se dovedeşte necesar, pentru acest ansamblu format
din grupuri diversificate. Trebuie adăugat că deosebirea romi/călători nu este
întotdeauna netă; iar problema de a şti cine este rom sau cine este călător nu are nici
răspuns nici pertinenţă în anumite contexte: grupuri intermediare s-au putut forma
de mult timp şi încă se mai formează. Ca atare, acest aspect trebuie judecat mai curând
în termeni de continuitate şi de complementaritate decât în termeni de ruptură şi de
exclusivitate. În privinţa termenului Rom sau Roma, folosit în titlul acestei lucrări,
dacă el este tot mai mult folosit de organizaţiile ţigăneşti, pe plan politic el nu acoperă
pentru moment, chiar sub raport politic, totalitatea grupurilor, în special grupurile
care se denumesc Sintés sau Călători, sau Ashkali, sau Kalés sau Beash etc. El
prezintă, totuşi, avantajul de a se demarca de stereotipurile ataşate denumirilor
atribuite din exterior grupurilor „ţigăneşti”, de a fi denumirea internă a unui număr
important din aceste grupuri şi de a corespunde mai bine realităţii socio-culturale şi
dorinţelor politice ale grupurilor prezente în Europa Centrală şi de Est, care reprezintă
70% din comunităţile ţigăneşti ale Europei.
31