Romii în Europa - Biroul de Informare al Consiliului Europei in ...

3. Limba
Variaţii
Limba romani derivă din limbajele populare apropiate de sanscrită şi posedă deci
numeroase elemente de bază în comun cu hindusa, nepaleza, panjabi etc., limbi surori
din nordul Indiei. Povestirile care descriu sosirea romilor în Europa adesea se bazează
pe uimirea populaţiilor locale în faţa a ceea ce nu este pentru ele decât un jargon de
neînţeles; totuşi, spiritele curioase notează uneori fraze care ar fi înţelese încă şi astăzi.
Astfel, André Borde, care a publicat în 1547 la Londra The First Boke of the
Introduction of Knowledge cu asemenea fraze (notate cu numeroase omisiuni şi
greşeli de transcripţie sau de tipar):
– How farre is it to the next towne? Cater myla barforas?
(în romani actuală: Keter mila [ži k-o] bar’ foros?)
– Wyl you drynke some wine? Mole pis lavena?
(în romani actuală: Mol pies lovin?)
– Sit you downe, and drynke. Hyste len pee.
(în romani actuală: Beś tele, pi!)
– Mayde, geve me bread and wyne! Achae, da mai manor la vene!)
(în romani actuală: Aćhaj!e, da man manro ta lovin!)
– Geve me aples and peeres! Da mai paba la ambrell!
(în romani actuală: Da (de) man phaba[j] ta ambrol!)
– Good nyght! Lachira tut!
(în romani actuală: Laćhi rat tuqe! sau, mai bine, Laćhi ti rat).
Dar nu se pun prea multe întrebări privind această limbă. Faptul că aceşti nomazi vin
şi pleacă, fără ţară şi fără patrie, n-ar trebui să fie compatibil cu o limbă „adevărată”,
iar ei, se presupune de secole, că vorbesc un argou inventat de ei din nevoia unei
comunicări secrete, pentru a nu fi înţeleşi decât de semenii lor. Este nevoie să se
aştepte secolul al XVIII-lea pentru a redescoperi originea indiană a limbii, iniţial pe
baza unei erori: un văr al tipografului Szathmar din Viena se împrietenise cu studenţi
ceylonezi în teologie de la Leyda şi adjectivul singhala (ceylonez) înţeles greşit în
„cingania” l-ar fi făcut să se gândească la o origine indiană a romilor, confirmată mai
târziu de eruditul ungur Valyi István în cursul unei conversaţii cu acelaşi tipograf. Se
pare că Valyi István s-ar fi bazat pe amintirea ce persista încă în memoria populară a
unei origini indiene a romilor şi mai ales aportul recent al studiilor sanscrite: este
într-adevăr epoca în care se descoperă înrudirea sanscritei cu limbile clasice ale
Europei. Aceste elemente sunt consemnate de slovacul Samuel Augustini ab Hortis
(Zahradsky), care efectua în contul Mariei – Theresa de Austria prima cercetare
ştiinţifică privind romii şi publicată în Privilegierte Anzeigen din Viena, reluată apoi
de Grellmann. Totuşi, numeroşi oameni consideră încă limba romani ca un fel de
„argou”. Importante progrese s-au făcut în ultimii ani în cunoaşterea istoriei limbii
35