bun de tipar ddj 134.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

14
Nicolae BACALBASA ,
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
„Cine umblă cu oale, oale sparge” declara filosofic, aparent nonşalant, prietenul
meu Decebal Hudiţă, profesor de obstetrică-ginecologie. A avut parte şi el în
viaţă de „oale sparte”, şi-a plătit obolul meseriei, nu ştiu dacă constatarea lui era
acceptarea stoică a unui preţ inevitabil sau un descântec.
Medic de navă fiind, la Singapore, am fost trăsnit, cutremurat de o inscripţie
pe un autobuz. Inscripţie mare, ţipătoare, să-ţi scoată ochii: „Are you prepared if
the worst will happened?” Eşti pregătit să înfrunţi cel mai rău lucru posibil? Era o
campanie, periodică, de pregătire antidezastru, parte din filosofia celor ce
conduceau insula-stat. Dar am reacţionat de parcă luasem brusc, neaşteptat, un
picior în burtă. Am luat-o dur, în sensul cel mai larg, cel al vieţii. Sigur mă gândeam
la casă, la cei dragi. Aici suntem cei mai vulnerabili. Dar în profesie, în minunata
medicină? Căci dacă eşti conştient şi ai şi ceva imaginaţie îţi dai seama că viaţa ta
profesională este precum o călătorie noaptea prin pădure, când ochi nevăzuţi te
pândesc după trunchiul fiecărui copac, când eşti o pradă şi singura ta apărare
este norocul.
Iar când o fi să se întâmple….
Nimeni nu va fi alături de tine, toţi te vor compătimi făţarnic şi vor vedea în tine
oaia de sacrificiu a sorţii. Urma scapă turma….
Un cântec grecesc, aproape folcloric, se lamentează: „Ai căzut atât de rău că
până şi fraţii tăi s-au bucurat”. Totul este să mergi înainte şi să nu înţelegi ce ţi se
întâmplă. Funambulistul, cel ce merge pe sârma întinsă deasupra hăului nu trebuie
să aibă imaginaţie. Trebuie să aibă doar controlul psiho-motor clipă de clipă, a
clipelor înşirate pe aţa timpului. Şi de aici dilema tragică: cum să fii generos,
empatic cu pacientul care va fi într-o zi sau alta bumerangul care te va izbi fără
cruţare, orb şi nimeni nu va fi de partea ta.
Când am scris în anii tinereţii împreună cu cel ce mi-a fost maestru (şi până la
un punct părinte spiritual) doctorul Sergiu Crivda, tratatul „Riscuri şi erori în
anestezie-reanimare”, am introdus în prefaţă (iniţiativa mea în acest cuplu) dictonul
latinesc: „Latent anguila in herbis” - Şarpele pândeşte în iarbă.
Şarpele m-a muşcat cu totul şi cu totul neaşteptat în timpul unei intervenţii
minore şi cu o aură emoţională care făcea totul şi mai de nesuportat.
Eram tânăr, năvalnic, generos.
Într-o zi o cunoştinţă îmi aduce o prietenă. Urma să facă o operaţie estetică de
modelare a sânilor. Operaţia era un preambul la apropiata şi decisa sa căsătorie.
Totul era ca naiba. Operaţia era contraindicată. Căsătorindu-se, tânăra urma să
aibă un copil şi să alăpteze. Probabil acest lucru urma să se producă într-o perioadă
relativ scurtă. Colegul de spital care urma să facă operaţia era chirurg plastician,
nu estetician. Nu mai făcuse niciodată aşa ceva. Femeia a venit la mine să mă
arvunească cu darul.
Eu - cocoş!
- Mulţumesc, nu primesc, nu e cazul. Consideră că este cadoul meu de nuntă.
Sânul este de fapt o glandă a pielii, femeia era tânără şi sănătoasă, o anestezie
generală la un asemenea caz este floare la ureche. Am aşteptat ceva vreme căci la
chirurgie plastică se refăcea sala de operaţie. Renovare totală. Când a fost să fie
am intrat în sală total relaxat. Glumeţ, elegant, generos. Cunoştinţe comune,
pacientă cunoscută…
Anestezia generală este de fapt un act scandalos. Îi faci unuia o injecţie şi pe
semenul tău ce gândeşte, simte, reacţionează îl transformi într-un comatos (sigur
este o comă terapeutică, indusă) care nu respiră şi al cărui creier supravieţuieşte
fiind la mâna ta: trebuie să-i dai permanent oxigen. Dacă nu-i dai…
Desigur, este o comă terapeutică reversibilă. Teoretic însă. Uneori, din diferite
cauze, este ireversibilă.