bun de tipar ddj 134.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

28
Românii literare
„Cartela de pâine” propune o întoarcere de coşamr în timp, atunci când I.I. îşi îmbracă o haină
veche care-l... teleportează pe vremea lui Ceauşescu!
Absurdul satiric, ca să-i zicem aşa, al lui I.Manea găseşte, propune soluţii: poduri de cartier
pentru pietonii care nu mai pot trece de maşinile parcate pe trotuar, televiziuni de apartament sau de
asociaţie de locatari, sănii pe timp de vară (excelentă parodiere şi a mitului Arcăi lui Noe - „Zurgălăi în
luna lui Cuptor”- p.41-43), turism după cum a sugerat „doamna ministru”, o nouă lege a învăăţământului
(absurdă, cum altfel, la vremuri absurde, în „Fiul meu, ministrul”), cazan de rachiu pe bază de uraniu
activ (p.68), Moş Gerilă în loc de Moş Crăciun, coride şi piramide în România...
Dacă Hasek, Woody Allen (prozatorul, nu numai cineastul!), Răzvan Petrescu ( gălăţean... din
Târgu Bujor!) vă (mai) spun ceva, vă garantez că Ion Manea scrie (unele) texte la fel de reuşite.
Ba, cum este cazul „Nemaipomenitei minuni a apei atomice”, şi nu numaai, poartă o marcă
inconfundabilă, personal nemaiîntâlnind o astfel de abordare a absurdului, care capătă accente S:F.,
dacă nu fantasy, la un moment dat apărând şi omuleţii verzi şi alţi E.T.i... A se vedea găleata cu apă
atomică care era la fel de fierbinte după 8 ani după ce a fost scoasă din fântână...
Ca să nu mai vorbim de peştişori de aur care îndeplinesc şase dorinţe, nu trei. Sau de corcoduşul
cosmic care încheie en fanfare festinul umoristic marca Ion Manea.
În „Miracolul din privată”, satiră şi a societăţii scriitoriceşti, aflăm cum se poate duce la capăt un
roman care va fi publicat la o editură celebră din satul vecin şi lansat la căminul cultural, cu participarea
unui critic literar ieşit la pensie.
„O bombă în bloc” şi alte două-trei texte par a fi totuşi scrise strict de amorul artei sau, poate, prea
mult umor în situaţiile de criză ale adevăratei democraţii la care se face referire în text, este greu de
digerat. Dar cred că este inevitabilă o astfel de „judecată”. Sau, poate, ca şi în cazul unui Daniil
Harms, textul trebuie luat cu măsură? Oricum, prea mult muştar cu pâine strică!
Pastişarea, reinterpretarea, parodierea unor motive sau mituri, basme şi rodul acestora, texte
precum „Cum să n-o primesc pe Brigitte Bardot” (apropo la Rattenfänger von Hamel), „Impozit pe
lapte şi miere”, „Arestându-l pe Cain” sunt însă cele mai reuşite, absurdul neluând o mască stridentă,
dacă nu chiar inutilă...
În ultimă instanţă, lui Ion Manea îi face plăcere şi se distrează de minune inventând, pe baza
realităţii şi a culturii generale, poveşti de descreţit frunzele. „Poveşti neinpozabile, vorba sa din
„Impozit pe lapte şi miere”.
Un text precum „Nuntă-n Râpa Cuconiţei” ar fi numai bun de dezvoltat într-un scenariu care ar
putea fi punct de plecare pentru un film de genul „Poker” (ştim, ştim, pentru cei care apreciază
genul!), în regia nemuritorului Sergiu Nicolaescu...
„Fantezie caniculară” este ceva între „Căldură mare...”, Edgar mon Cayce cher, evident, şi o secvenţă antologică
din „Marry Poppins”, când guvernanta şi copiii vizitează un personaj care plutea cu scaunul
către tavan...
Excelentă parodiere a veşnicelor reclame la tigăi şi oale („vase” care va să zică!) este „oala
mileniului trei”, sfârşind în accent S.F. quasibeleaevian.
Preocuparea pentru socilogie a autorului contribuie la scrierea unuia dintre cle mai bune texte,
„Ziua în carae a venit elefantul” (p.120).
Clasa politică nu este iertată nici în „Votul Orbului” sau „Ca un ou în mijlocul unui castron verde”
(unde primarul hotărăşte să facă un parc în... pădure!)... Şi fiindcă şi sociologia s-a născut tot din
filosofie, Ion Manea se dovedeşte a fi un bun urmaş al lui Platon (via Socrate, sau viceversa) atunci
când satirizează poetul din textul „Poetul şi cioara”. Satiră reuşită, pe care vi-o recomand...
Imaginaţia autorului se dovedeşte a fi debordantă în alt text care poate promite o dezvoltare
ulterioară, la modul „serios”, iar nu „umoristic”, un text care este numit „Intratereştrii”.
Flerul şi inteligenţa cu care tratează indeit teme precum migraţia („Consens la clasa întâi”), impostura
la români ( „Răzbunarea morcovului de şapte metri”), norocul (în „Ţigara de cinci milioane de euro” şi
„Pofta de păcănele”) ori un gen precum fantasticul de tip sud-american (în „Dimineaţa cu statui”), dar
cu umor sănătos, ne provoacă să ne gândim la cum ar arăta un roman realist sau o culegere de
povestiri strict fantastice semnate de Ion Manea. Rexperienţa sa de jurnalist este o garanţie în plus
pentru calitatea literară.
Un scriitor de (re)descoperit!
a. g. secară
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com