bun de tipar ddj 134.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
bun de tipar ddj 134.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
bun de tipar ddj 134.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
22<br />
Octavian MIHALCEA<br />
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com<br />
Volumul lui Paul Vinicius, Kemada (Editura Tracus Arte, Bucureşti,<br />
2012), conţine extrem <strong>de</strong> percutante priviri retrospective caracterizate,<br />
paradoxal, <strong>de</strong> implicare şi <strong>de</strong>taşare, situaţie în care ludicul are o funcţie<br />
echilibrantă bine <strong>de</strong>terminată. De multe ori, crepusculul boemei e traversat<br />
fără prea mari turbulenţe, prin apelul la aceste speciale abordări lirice, anonime,<br />
în<strong>de</strong>părtând, din păcate doar temporar, tensiunea: savarino/ <strong>de</strong> azi înainte/<br />
voi fi cuminte/ ca un efeb// nu tu piper/ şi - / mai salcâm/ sare/ să nu mă<br />
doară/ membrul cel drept. În regim nocturn, succesiunea anotimpurilor se<br />
dove<strong>de</strong>şte tot mai pasibilă <strong>de</strong> inautentic. Brusc, amnezia capătă nuanţe<br />
sepulcrale, rapid sublimate. Ambientul nefavorabil naşte sentimentul<br />
<strong>de</strong>zmărginirii: frig străin/ într-o casă/ la fel <strong>de</strong> străină// o lumină-mpleticită/<br />
calică şi urâtă/ cernută prin nori// tremurul fricos al frunzelor/ precum<br />
o fecioară/ subţire// iar eu - / ei/ bine/ eu -/ sunt tot mai <strong>de</strong>parte/ <strong>de</strong>cât/<br />
<strong>de</strong>parte. Paul Vinicius pictează miniaturi, câteodată chiar un ozeneu minuscul/<br />
străpuns <strong>de</strong> o torpilă/ <strong>de</strong>-a dreptul microscopică. Sinestezic, cromatica<br />
imaginilor <strong>de</strong>vine fluidă, totul conducând la invocarea marilor plecări. Tot mai<br />
frecvent apelăm la arta camuflării, într-un cotidian <strong>de</strong> multe ori contestabil.<br />
De aceea, o tentă suprareală învăluie câteodată aceste versuri. Destin<strong>de</strong>rea<br />
ia valori absolute, vizionarismul nefiind <strong>de</strong>loc exclus. Parcă à la René Magritte,<br />
<strong>de</strong>asupra oraşului/ pe cer/ a-nceput să crească iarbă. Incursiunile onirice<br />
au totala libertate a spaţiilor supramundane, fiind creată impresia timpului luat<br />
în răspăr. Substanţa poetică inclu<strong>de</strong> şi câteva artificii licenţioase ce subliniază<br />
mult aşteptata eliberare. Omniprezentul pahar punctează <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong>rile <strong>de</strong><br />
suprafaţa lumii şi pătrun<strong>de</strong>rea într-un areal aparte, cu legi variabile. Aici întâlnim<br />
multiple pasiuni, carnale sau nu, toate aşezate sub imperiul magnetismului.<br />
Vodca e ipostaziată apodictic, aici cu ample însuşiri conton<strong>de</strong>nte: groaznic/<br />
câtă duhoare/ poate împrăştia un cuvânt// aşa că m-am întors/ într-o<br />
foarte mare grabă/ pe insula mea// am luat <strong>de</strong> pe raftul bibliotecii/ sticla<br />
cu vodcă/ şi m-am apucat/ s-o răsfoiesc/ pagină cu pagină/ cer <strong>de</strong>spicat<br />
<strong>de</strong> păsări cu cer <strong>de</strong>spicat <strong>de</strong> ploaie/ imersie după imersie/ scafandru cu<br />
scafandru// până când/ ţăndări/ au rămas// din cuvântul acela. Pe fondul<br />
constantei alunecării, visele se fabrică odată cu necesitatea i<strong>de</strong>ntităţii<br />
schimbate. Diversitatea asigură oricând un refugiu până la inevitabila trezire<br />
la realitate. Asumata fibră marginală face din Kemada un autentic manifest<br />
al genului. Solidaritatea are conotaţii impresionante: mulţi dintre cei <strong>de</strong> aici/<br />
au murit <strong>de</strong> mult/ însă continuăm să ne ve<strong>de</strong>m/ din când în când/ fiindcă<br />
ne-am iubit/ şi altfel/ nici că s-ar putea. Este privilegiată diferenţierea <strong>de</strong><br />
ceea ce, generic, se consi<strong>de</strong>ră a fi în sfera normalităţii. Ceasurile parcă bat<br />
altfel, ziua sau noaptea. Mazilescian, avem profilată constanta unei misterioase<br />
regiuni: în curând/ viaţa mea/ dar şi ale voastre/ vor ajunge într-o câmpie<br />
amnezică/ proaspăt ninsă/ scrisă cu păsări lungi/ negre. Stilizări cu<br />
<strong>de</strong>clarată pecete orientală marchează aceste nostalgii. Asistăm la fiinţarea