bun de tipar ddj 134.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

22
Octavian MIHALCEA
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
Volumul lui Paul Vinicius, Kemada (Editura Tracus Arte, Bucureşti,
2012), conţine extrem de percutante priviri retrospective caracterizate,
paradoxal, de implicare şi detaşare, situaţie în care ludicul are o funcţie
echilibrantă bine determinată. De multe ori, crepusculul boemei e traversat
fără prea mari turbulenţe, prin apelul la aceste speciale abordări lirice, anonime,
îndepărtând, din păcate doar temporar, tensiunea: savarino/ de azi înainte/
voi fi cuminte/ ca un efeb// nu tu piper/ şi - / mai salcâm/ sare/ să nu mă
doară/ membrul cel drept. În regim nocturn, succesiunea anotimpurilor se
dovedeşte tot mai pasibilă de inautentic. Brusc, amnezia capătă nuanţe
sepulcrale, rapid sublimate. Ambientul nefavorabil naşte sentimentul
dezmărginirii: frig străin/ într-o casă/ la fel de străină// o lumină-mpleticită/
calică şi urâtă/ cernută prin nori// tremurul fricos al frunzelor/ precum
o fecioară/ subţire// iar eu - / ei/ bine/ eu -/ sunt tot mai departe/ decât/
departe. Paul Vinicius pictează miniaturi, câteodată chiar un ozeneu minuscul/
străpuns de o torpilă/ de-a dreptul microscopică. Sinestezic, cromatica
imaginilor devine fluidă, totul conducând la invocarea marilor plecări. Tot mai
frecvent apelăm la arta camuflării, într-un cotidian de multe ori contestabil.
De aceea, o tentă suprareală învăluie câteodată aceste versuri. Destinderea
ia valori absolute, vizionarismul nefiind deloc exclus. Parcă à la René Magritte,
deasupra oraşului/ pe cer/ a-nceput să crească iarbă. Incursiunile onirice
au totala libertate a spaţiilor supramundane, fiind creată impresia timpului luat
în răspăr. Substanţa poetică include şi câteva artificii licenţioase ce subliniază
mult aşteptata eliberare. Omniprezentul pahar punctează desprinderile de
suprafaţa lumii şi pătrunderea într-un areal aparte, cu legi variabile. Aici întâlnim
multiple pasiuni, carnale sau nu, toate aşezate sub imperiul magnetismului.
Vodca e ipostaziată apodictic, aici cu ample însuşiri contondente: groaznic/
câtă duhoare/ poate împrăştia un cuvânt// aşa că m-am întors/ într-o
foarte mare grabă/ pe insula mea// am luat de pe raftul bibliotecii/ sticla
cu vodcă/ şi m-am apucat/ s-o răsfoiesc/ pagină cu pagină/ cer despicat
de păsări cu cer despicat de ploaie/ imersie după imersie/ scafandru cu
scafandru// până când/ ţăndări/ au rămas// din cuvântul acela. Pe fondul
constantei alunecării, visele se fabrică odată cu necesitatea identităţii
schimbate. Diversitatea asigură oricând un refugiu până la inevitabila trezire
la realitate. Asumata fibră marginală face din Kemada un autentic manifest
al genului. Solidaritatea are conotaţii impresionante: mulţi dintre cei de aici/
au murit de mult/ însă continuăm să ne vedem/ din când în când/ fiindcă
ne-am iubit/ şi altfel/ nici că s-ar putea. Este privilegiată diferenţierea de
ceea ce, generic, se consideră a fi în sfera normalităţii. Ceasurile parcă bat
altfel, ziua sau noaptea. Mazilescian, avem profilată constanta unei misterioase
regiuni: în curând/ viaţa mea/ dar şi ale voastre/ vor ajunge într-o câmpie
amnezică/ proaspăt ninsă/ scrisă cu păsări lungi/ negre. Stilizări cu
declarată pecete orientală marchează aceste nostalgii. Asistăm la fiinţarea