grile licenta nutritie si dietetica

R: a, b.
67. Sunt false următoarele afirmaţii:
a. deficitul de vitamină A poate fi primar sau secundar;
b. unul dintre semnele care apar în carenţa de vitamină A este hiperkeratoza
foliculară;
c. deficitul de vitamină A duce în final la cecitate;
d. dozele mari de vitamină A nu pot produce toxicitate;
e. hipovitaminoza A se poate manifesta prin cheilită.
R: d, e.
68. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre vitamina D:
a. este implicată în homeostazia calciului şi fosforului prin intervenţii la nivel
intestinal, osos şi renal ;
b. poate fi sintetizată în piele, sub acţiunea razelor ultraviolete din precursori de
origine animală sau vegetală;
c. forma activă nu este hidroxilată;
d. pentru a fi activă necesită o hidroxilare în ficat;
e. forma activă se numeşte calcitriol.
R: a,b, e.
69. Printre acţiunile vitaminei D se numără următoarele:
a. stimulează absorbţia activă a calciului la nivel intestinal;
b. inhibă reabsorbţia tubulară renală a calciului şi fosfatului;
c. stimulează sau inhibă sinteza anumitor proteine;
d. afectează transcripţia genică prin interacţiune cu receptori specifici membranari;
e. la nivel osos, alături de parathormon, mobilizează calciul în scopul menţinerii
nivelului seric în limite normale.
R: a, c, d, e.
70. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre vitamina D:
a. adultul îşi asigură necesarul prin expunere la soare şi ingestie în cantităţi mici;
b. cea mai bogată sursă alimentară este uleiul din ficat de peşte;
c. deficitul de vitamină D determină rahitism;
d. copiii nu sunt mai susceptibili de a avea hipervitaminoză D faţă de adulţi;
e. hipervitaminoza se caracterizează prin hipercalcemie şi hipofosfatemie.
R: a, b, c.
71. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre vitamina E:
a. cel mai activ compus dintre vitaminele E este alfa-tocoferolul;
b. este cel mai puternic antioxidant hidrosolubil;
c. protejează acizii graşi polinesaturaţi din structura membranelor celulare;