caracterizarea bazata pe cunoastere a capacitatii de amortizare

6
unde energia adezivă de suprafaţă are forma relatiei Dupré:
3
F = πR∆γ , (1.1)
2
∆γ = γ
1
+ γ2 − γ
12
, (1.2)
unde γ
1
este energia de suprafaţă a primului solid, γ 2
este energia de suprafaţă a celui de al
doilea solid, iar γ 12
este energia de interfaţă. În acest model se presupune că forţele de întindere
acţionează pe marginile ariei de contact şi forţele de compresiune acţionează în centrul ariei, şi că
există o arie finita de contact pentru sarcini aplicate nule.
Un model nelocal este dezvoltat de Derjaguin, Muller şi Toporov (DMT) (1975). Acest
model este mai realist decât modelul JKR şi presupune că forţele atractive de suprafaţă au un
domeniu finit de acţiune şi sunt exersate şi în afara ariei de contact.
In acest model forţa care rupe contactul este
F = 2πR∆γ . (1.3)
In ambele modele există o arie circulară de contact la incarcare nula, cu raza de contact a
data de
unde
3 1 a = ( R ∆γ R)
(1.4)
K
cu ν
1
, ν
2
, k
1
si k
2
sunt coeficientii lui Poisson si modulii lui Young pentru cele doua materiale.
Prezentăm în continuare modelul nelocal lui Derjaguin, Muller şi Toporov . Acest model se
referă la influenţa reciprocă dintre deformaţiile de contact şi forţele moleculare de atracţie pentru
Eball
contactul dintre o sferă elastică de rază R şi un suprafaţă rigidă cu