Part III - IPA SA

REVISTA ROMÂN DE AUTOMATIC
79
Structura unui GIS
Baza de date a unui GIS este de fapt o hart
digital, adic o colecie de date geografice
organizate într-o form care s fac posibil
prelucrarea lor de ctre calculatorul
electronic.
Elementele care definesc o entitate geografic
(pentru reprezentarea sub forma numeric):
Poziia exprimat prin coordonate - aici
intervin particularitile GIS, care îl
deosebesc de sistemele CAD care sunt i ele,
bazate pe coordonate. Într-un GIS,
coordonatele utilizate sunt fie geografice
(latitudinea F i longitudinea L), fie plane
(X,Y) dar deduse din cele geografice prin
relaii de forma X=fx(F,L) i Y=fy(F,L).
Funciile fx i fy exprim o anumit
modalitate de proiecie a obiectelor de pe
suprafaa curb a Pmântului pe suprafaa
plan a hârtiei. Aceast modalitate se
numete proiecie cartografic i reprezint o
caracteristic definitorie a oricrei hri.
Atributele - exprimate prin valori numerice,
textuale sau logice (categorie de sol, denumire,
înlime, numr de pensionari, etc.).
Relaiile spaiale - (care sunt relaiile cu
celelalte entiti geografice din spaiul
reprezentat) se refer în primul rând la poziia
relativ a entitii fa de alte obiecte
caracterizate în baza de date. În cazul hrii
tradiionale, relaiile respective sunt sesizate
în mod oarecum incontient de ctre cel care
efectueaz o analiza geografic, dar într-o
hart digital trebuie gsit o modalitate de
exprimare a lor sub o form care s fie
accesibil programelor de prelucrare, acest
aspect constituind înc una dintre
particularitile GIS.
Timpul - este o componenta important a
datei geografice, având în vedere dinamica
specific a spaiului în care trim.
Stocarea datelor geografice în baza de date
a unui GIS se realizeaz sub dou modele
principale:
Modelul vectorial - se consider c orice
entitate geografic poate fi reprezentat fie ca
punct, fie ca linie (sau arc), fie ca suprafa. Prin
puncte se reprezint fenomene punctuale (de
exemplu altitudini) sau entiti care sunt prea
mici pentru a putea fi considerate linii sau
suprafee (un ora pe o hart la scar mic, sau
un stâlp pe o hart la scar mare). Liniile sunt
formate dintr-o mulime ordonat de puncte
legate între ele i reprezint entiti care teoretic
nu au lime (de exemplu, limitele
administrative sau cele dintre categorii diferite
de sol). Tot prin linii se reprezint acele obiecte
care sunt prea înguste pentru a putea fi
considerate suprafee (traseul unei ci ferate pe o
hart la scar mic). O suprafa (sau poligon)
este delimitat prin linii i se folosete pentru a
reprezenta entiti i fenomene pentru care aria
este semnificativ (teritorii administra-tive,
lacuri, zone poluate, tipuri de vegetaie, etc.).
Entitilor geometrice enumerate mai înainte
(puncte, linii sau suprafee), li se ataeaz mai
multe atribute definite de utilizator,
reprezentând caracteristici ale fenomenelor
sau obiectelor reprezentate. Se constituie în
acest mod o baz de date relaional. Se
observ c o asemenea baz de date este
format din fiiere cu date "geometrice", care
conin coordonatele entitilor geografice i
din fiiere de atribute, care conin valorile ce
caracterizeaz entitile respective.
Majoritatea pachetelor de programe GIS
gestioneaz ultima categorie de fiiere cu
ajutorul unor DBMS-uri "comerciale", ca
dBase sau ORACLE.
Modelul raster - împarte teritoriul de
reprezentat într-o mulime de celule, de
regul ptrate, având toate aceeai
dimensiune. Dat fiind un anumit atribut al
teritoriului reprezentat, de exemplu,
temperatura medie anual, fiecrei celule i se
atribuie o valoare care exprim mrimea
acestei caracteristici în zona acoperit de
celula respectiv.