Untitled - IPA Romania

Taxele şi impozitele datorate de un
angajator şi angajatul său pentru un
salariu sunt de aproximativ 60% din
venitul brut, prin plata salariului sub
formă de venit din drepturile de proprietate
intelectuală, impozitul reţinut şi
virat este de 10%, diferenţa de 50%
fiind însuşită fie de angajator, fie de
angajat.
De asemenea o altă formă de „evaziune
fiscală legală” utilizată de anumiţi
agenţii economicii, o reprezintă,
plata drepturilor salariale cuvenite angajaţilor,
în baza unor contracte de prestări
servicii între două persoane juridice. În
speţă angajatul îşi deschide o microîntreprindere,
pentru care plăteşte un
impozit de 3% pe cifra de afaceri şi
încheie un contract de prestări servicii
cu angajatorul, diferenţa de aproximativ
57% (taxe şi impozite aferente salariului)
nefiind virată bugetului de stat.
De precizat că pentru a beneficia de
serviciile medicale gratuite pe teritoriul
naţional şi de plata pensiei, „angajatul”
îşi poate plătii impozitele datorate
bugetului asigurărilor sociale şi de stat.
Motivaţia acestor inginerii financiare
o reprezintă fiscalitatea foarte
mare la nivelul României, atât angajatorul
cât şi angajatul trebuind să
plătească aproximativ 120 de taxe şi
impozite.
Nu sunt de neglijat nici formele
„tradiţionale” de evaziune fiscală, care
afectează sub o formă sau alta drepturile
materiale ale titularilor drepturilor
de proprietate intelectuală.
Putem enumera aici sumele de bani
plătite diverşilor cântăreţi, D.J. pentru
spectacole, nunţi, botezuri, evenimente
mondene, sume care nu sunt evidenţiate
în nici un document financiar contabil.
102
Exemplul dat poate stârnii zâmbetele
dar dacă privim cu atenţie ce se întâmplă
în piaţa muzicală, „maneliştii”,
anumiţi cântăreţi foarte cunoscuţi de
muzică populară, disco şi de alte genuri,
care sfidează pur şi simplu prin
opulenţa pe care o afişează, maşini de
lux, vile de cinci stele amplasate în zone
rezidenţiale ale marilor oraşe, case de
vacanţă, călătorii în străinătate, vacanţe
şi concedii petrecute în locuri exotice şi
aşa mai departe, vom constată că
sumele de banii neimpozitate de stat,
dar şi drepturile de autor care nu sunt
plătite celor îndreptăţiţi să le primească
sunt de ordinul zecilor de milioane de
euro.
Un alt exemplu îl constituie posturile
de radio pirat care s-au dezvoltat
peste măsura în ultima perioadă de timp
şi care au fost luate la bani mărunţi de
curând, motivaţia principală nefiind
neplata drepturilor de proprietate intelectuală,
aşa cum ar fi trebuit să fie,
ci faptul că frecvenţele utilizate de
anumite posturi interferau cu frecvenţe
utilizate de serviciile de securitate,
poliţie, S.P.P., S.T.S. şi alţi utilizatori de
interes naţional. Culmea este că la ora
actuală posturile de radio pirat şi-au
creat un public ascultător care plăteşte
pentru dedicaţii, şi care pe deasupra
difuzează spoturi publicitare pentru
diverse restaurante, sau companii de
taximetre locale, pentru care se încasează
sume de bani, neimpozitate de
statul român. Pentru fonogramele utilizate
la aceste posturi pirat, cu siguranţa
nu sunt plătite drepturi de autor şi nici
drepturi conexe.
Şi pentru că tot am dat exemple din
domeniul muzical, nu în ultimul rând,
putem vorbii şi despre piaţa audio-