You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
este satisfăcută de membrii societăţii în<br />
care organizaţia se află.<br />
Într-un studiu al criminalităţii speciale<br />
întocmit în anul 1953 de Comisia<br />
Californiei împotriva crimei organizate,<br />
se arată următoarele: “Crima organizată<br />
este o tehnică a violenţei, intimidării<br />
şi a corupţiei, care în absenţa<br />
unei activităţi eficiente a legii poate fi<br />
cu succes aplicată, de cei care sunt<br />
suficient de lipsiţi de scrupule, în orice<br />
afacere sau industrie care produce<br />
profituri ridicate. Motivul esenţial este<br />
întotdeauna constituit de asigurarea şi<br />
menţinerea monopolului în anumite<br />
sectoare de activitate care vor aduce<br />
profituri ridicate. Uneori activitatea<br />
principală este ilegală. În alte cazuri,<br />
activitatea principală este aparent una<br />
legală, caracterul ilicit fiind dat de<br />
acceptarea violenţei şi a corupţiei.”<br />
Biroul Federal de Investigaţii (FBI)<br />
defineşte crima organizată ca fiind orice<br />
grup care are o structură formalizată şi<br />
al cărui principal obiectiv este obţinerea<br />
de venituri prin desfăşurarea de activităţi<br />
ilegale. Asemenea grupuri îşi<br />
menţin poziţia prin folosirea violenţei<br />
sau a ameninţărilor, coruperea oficialilor<br />
publici, intimidări şi, în general,<br />
au un impact puternic asupra persoanelor<br />
din localitatea, regiunea sau ţara<br />
în care acţionează.<br />
James Finckenauer, profesor doctor<br />
şi director al Centrului Informaţional al<br />
Institutului Naţional al Justiţiei din<br />
SUA, consideră că atributele organizaţiilor<br />
criminale care determină ca<br />
faptele săvârşite să fie infracţiuni de<br />
crimă organizată se referă la sofismele<br />
structură, autoidentificarea şi autoritatea<br />
reputaţiei infracţiunilor, precum şi la<br />
dimensiunile şi continuitatea lor. Aceste<br />
133<br />
organizaţii criminale există în special<br />
pentru a profita de pe urma aprovizionării<br />
publicului cu bunuri şi servicii<br />
ilicite, sau aprovizionarea cu bunuri sau<br />
servicii într-o manieră ilicită. De asemenea,<br />
pot penetra economia legitimă,<br />
iar în cazul mafiei îşi pot asuma roluri<br />
cvasi-guvernamentale. Indiferent de<br />
activitatea desfăşurată, scopul organizaţiilor<br />
rămâne acelaşi – obţinerea de<br />
profituri ilicite. Membrii unei grupări de<br />
crimă organizată se pot constitui într-o<br />
familie criminală, o bandă, un cartel sau<br />
o reţea criminală. Aceştia pot proveni<br />
din diferite grupuri etnice sau rasiale,<br />
care însă nu prezintă importanţă în<br />
definirea lor ca şi grupare de crimă<br />
organizată.<br />
Criminologii folosesc sintagma<br />
„crimă organizată” pentru a deosebi<br />
între infractorii profesionişti şi cei<br />
amatori şi pentru a indica faptul că o<br />
activitate criminală este reprezentată de<br />
asociaţiile cooperatiste între grupurile<br />
de indivizi. Astfel, orice grup organizat<br />
formal sau informal în scopul comiterii<br />
de înşelăciuni, spargeri sau furturi din<br />
magazine, jefuirii de bănci sau furtului<br />
de autoturisme reprezintă componente<br />
ale crimei organizate, indiferent dacă<br />
acţionează la nivel local sau naţional.<br />
În anul 1951, Comitetul Kefauver<br />
de investigare a crimei organizate, constituit<br />
la nivelul Senatului American, a<br />
relevat faptul că structura crimei<br />
organizate este mult diferită faţă de anii<br />
precedenţi, atunci când unităţile de<br />
crimă organizată erau constituite în<br />
grupări izolate de huligani a căror actiitate<br />
avea un caracter ilicit. În timp,<br />
grupările au tins spre specializarea pe<br />
anumite tipuri de infracţiuni. Profiturile<br />
mari obţinute în acea perioadă, împre-