Untitled - IPA Romania

MODURILE DE OPERARE UTILIZATE DE CĂTRE
INFRACTORI LA SĂVÂRŞIREA ÎNŞELĂCIUNILOR.
„PORTRETUL ROBOT” AL ESCROCULUI
Comisar-şef de poliţie Ion Ghiniţă
Membru I.P.A. – Regiunea 17
According to the active dispositions regarding the solving of criminal
nature deeds which constitute frauds, this can be due, according to the situation,
to the criminal investigations structures, as well as to fraud investigations ones.
In the majority of cases, the author of this type of deeds has a great
elasticity in thinking and exploits the avidity, the griper nature of the future
victim, who in its turn, would like to obtain an advantage, or that even sometimes
imagines he/ she would succeed in defrauding the fraud.
The police casuistry has met false priests, policemen, physicians,
prosecutors, judges, High civil servants, S.R.I. officers, educators, etc., among
whom some have used fake diplomas, have even succeeded in practicing illegally
the respective profession for a long period of time.
Conform dispoziţiilor în vigoare,
privind competenţa de soluţionare a
faptelor ai căror autori necunoscuţi au
uzitat de nume, calităţi mincinoase ori
frauduloase, în prezent înşelăciunile
sunt repartizate în lucru formaţiunilor
de investigaţii criminale. Autorii acestora
sunt denumiţi escroci şi cotaţi ca
infractori intelectuali, forţa fizică fiind
pentru ei un element de decor.
La majoritatea formelor de înşelăciune,
aceştia acţionează – în mod preponderent
– pe cale verbală, prin convingerea
persoanelor vizate. Sunt infractori
inteligenţi, cunosc bine psihologia
oamenilor şi au o cultură generală
care, în unele cazuri, s-a dovedit a fi
apreciabilă.
Ca metodă şi unealtă de operare,
aceştia folosesc minciuna. De aceea, se
afirmă, pe drept cuvânt, că secretul
reuşitei escrocilor constă în faptul că, în
momentul acţiunii, „uită de înşelătorie”
trăind intens rolul.
Au o mare elasticitate în gândire,
descoperind rapid slăbiciunile victimelor
şi găsind soluţii ad-hoc, care să-i
scoată din încurcătură. Se manifestă ca
foarte buni prieteni şi camarazi de drum
sau de petrecere.
Fiind foarte vorbăreţi, ei „suferă” de
o exagerată fantezie, etalându-se ca atotştiutori,
vanitoşi şi egoişti, gustând plăcerea
„rolurilor” pe care le interpretează.
Din punct de vedere psihologic, se
deosebesc două grupuri mari de escroci,
primul fiind al celor ce uzează de titluri
inaccesibile lor ori se dau drept
personalităţi şi al doilea, al celor care,
de fapt, sunt interesaţi doar de partea
materială, respectiv însuşirea bunurilor
altora.
157