Untitled - IPA Romania

litatea organizată a sectorului financiar.
În concret, este vorba despre exploatarea
instituţiilor de credit, a instituţiilor financiare
cuprinzând casele de schimb
valutar, companiile de asigurări sau
intermediarii şi firmele de investiţii. Sunt
exploatate în egală măsură şi firmele de
audit, contabili externi, inspectori de
supraveghere, agenţi imobiliari. Per total
se constată internaţionalizarea utilizării
frauduloase a sectorului financiar, a
pieţelor financiare.
Este, credem noi, remarcabilă
următoarea frază din raportul citat:
„proprietarii, conducerile executive,
personalul specializat din instituţiile
financiare pot fi membrii unei organizaţii
criminale sau pot fi ameninţaţi
sau corupţi de către o organizaţie
criminală. Cea mai gravă pare a fi
situaţia în care instituţiile financiare sau
de credit sunt exploatate de infractori
sub acoperirea unor persoane legitime".
Necesitatea supravegherii pieţei de
capital este impusă atât de consideraţii
strict juridice, cât şi de raţiuni care ţin
de tehnica financiară. Aspectul penal se
explică prin faptul că infracţiunile
bursiere nu afectează numai interesele
individuale, că şi însăşi structura
statului şi a pieţei, deoarece slăbeşte
încrederea publicului în sistemul
economic şi social.
În fond, criminalitatea care se manifestă
în domeniul pieţelor de capital
afectează în mod direct toţi actorii care
evoluează pe această scenă: indivizii şi
instituţiile private, precum şi finanţele
publice (statul obligat, în cele din urmă,
să intervină cu bani publici pentru
salvarea instituţiilor prăbuşite şi a
indivizilor păgubiţi).
Toate crizele financiare sunt
69
provocate de oameni şi din cauza unui
crez greşit, care gravitează în jurul ideii
că piaţa are capacitatea de a-şi corecta
singură propriile excese.
Unul dintre excesele pieţelor îl
constituie lăcomia de a absorbi şi
integra în circuitele legale banii murdari
produşi de corporaţiile criminale, pe
care îi multiplică prin intermediul unor
scheme şi produse financiare scăpate de
sub orice control.
Pieţele sunt forţate, sau mai bine
zis, nu rezistă presiunilor exercitate de
corporaţiile criminale şi procedează la
inventarea unor instrumente financiare
şi scenarii care sfidează reglementările
existente şi amplifică riscul la nivel
naţional şi global.
Astfel de practici de mare risc sunt
iniţiate şi promovate agresiv de către
conducerile instituţiilor financiare, care
profită direct, prin încasarea unor sume
exorbitante de bani.
Într-un asemenea teritoriu nu există
nici lege, nici etică.
Acceptând faptul că nici piaţa şi
nici reglementările nu sunt şi nu pot fi
perfecte, soluţia preconizată de experţi
(G. Soros) ar fi că „interacţiunea dintre
cele două elemente ar trebui să determine
în cele din urmă cum trebuie să se
comporte piaţa" (Ziarul Financiar din
14 aprilie 2008).
Din moment ce piaţa reprezintă
creaţia a milioane de oameni care
acţionează în interiorul ei, ea nu poate fi
dominată decât de improvizaţie şi
incertitudine cauzate de relaţiile dintre
oamnei. Drept urmare, piaţa nu poate fi
cedată de autoritatea publică către
indivizi sau structuri nesupuşi niciunei
reglementări.
Statele membre ale G-7 au hotărât,