Biblioteca Jude eană - Biblioteca Judeţeană Argeş

„Dinicu Golescu” Argeş
(al poporului) şi de la “pũblǐcum” (neutru, al domeniului public).
Termenul de “public” are o istorie îndelungată. La mijlocul secolului al
XVI-lea, acest termen făcea referire la activităţile statului, spre deosebire
de “privat”, prin care se înţelegea setul de activităţi din afara “zonei
publice”. Denumirea de “opinie publică” a fost considerată iniţial ca o
reacţie produsă de o problemă, fiind înţeleasă ulterior ca “atitudine” şi
semnificând comportamentul unui grup social faţă de o problemă X sau
un număr X de probleme (3). Actualmente, opinia publică poate fi
definită ca “o stare colectivă de conştiinţă” în care se împleteşte constanţa
sau continuitatea atitudinii sociale cu reacţiile momentane şi discontinue
în faţa unor noi fenomene şi procese sociale, economice, politice (4).
Sociologul Ioan Drăgan, în lucrarea “Paradigmele comunicării de
masă” (1996), face o documentată incursiune în istoria şi conţinutul
conceptelor de “masă”, “public” şi “audienţă”. Reputatul specialist
analizează definiţia pe care Gabriel Tarde o dă publicului, văzut ca
rezultatul unei forme specifice de comunicare – comunicarea indirectă,
care leagă între ei oameni dispersaţi pe spaţii foarte întinse, dar care pot fi
consideraţi uniţi prin similitudinea unor păreri şi convingeri, ca urmare a
simultaneităţii informaţiilor primite. Publicul este o mulţime dispersată,
în care influenţa unor spirite asupra altora a devenit o acţiune la distanţă,
opinia rezultantă a tuturor acţiunilor la distanţă sau prin contact. În acest
context, “conversaţia”, după G. Tarde (5), reprezintă acţiunea cea mai
generală şi mai constantă. El a elaborat una dintre primele paradigme
61