Impactul Investițiilor din Domeniul Energetic - Facultatea de ...

Impactul investiţiilor din domeniul energetic asupra creşterii economice
Alte politici greşite în sectorul energiei.
Hidroelectrica în insolvenţă: cauze şi efecte
Anexa nr. 5
La sfârşitul anului 1990, a fost înfiinţată Regia Autonomă de Electricitate
(RENEL) după modelul Electricite de France (EdF). Spre deosebire de EdF, cea
mai mare companie de electricitate din Europa, RENEL era, la rândul său, un
monopol integrat vertical (cu producerea, transportul şi distribuţia energiei într-o
singură structură), dar cu o anumită ineficienţă economică, păstrând multe din
caracteristicile fostului Minister al Energiei Electrice şi având organizaţii sindicale
puternice, care se opuneau oricăror modificări de restructurare.
Ar trebui reamintit că, din punctul de vedere al accesului la sursele de
investiţii, anii '90 au fost marcaţi de consecinţele plăţii datoriei externe a
României şi de necesitatea de a conlucra direct cu anumite instituţii financiare
internaţionale (în special, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială), iar
sectorul energetic nu a făcut excepţie.
În martie 1997, RENEL s-a angajat faţă de Ministerul Industriilor, care
avea responsabilitatea coordonării sectorului energetic, să propună, în special,
două acţiuni şi anume: restructurarea RENEL şi înfiinţarea unei autorităţi de
reglementare, ambele solicitate expres de FMI şi Banca Mondială. În acest scop,
în RENEL a fost înfiinţat Comitetul de Strategie şi Reformă (CSR), alcătuit din 15
specialişti de înaltă calificare. Aceştia au elaborat, pe parcursul unui an, pe baza
experienţei internaţionale, europene şi a specificului naţional, cu consultanţa
firmei americane Bechtel International (plătită de Banca Mondială), propunerea
de restructurare a RENEL.
Modelul de structură ales a fost acela al separării activităţilor de producere,
transport, distribuţie şi furnizare a energiei, cu competiţie în producerea şi
furnizarea energiei, iar ca activităţi reglementate, transportul (monopol natural) şi
distribuţia. Nu au fost dificultăţi în a identifica Transelectrica, pentru transportul
energiei electrice, cu toate liniile electrice de 220 kV şi 400 kV şi Electrica, pentru
distribuţia şi furnizarea energiei electrice, cu opt sucursale de distribuţie zonale,
cu liniile electrice sub 110 kV inclusiv.
Dificultăţile au apărut însă în restructurarea activităţii de producere a
energiei, datorită existenţei a trei tipuri de centrale electrice: a) centrale
hidroelectrice, în mare măsură cu investiţii amortizate, cu un preţ al energiei
electrice produse foarte scăzut, datorită, pe de-o parte, a costului foarte redus al
„combustibilului” – apa şi, pe de altă parte, al aportului mare al celei mai eficiente
183