Impactul Investițiilor din Domeniul Energetic - Facultatea de ...

Impactul investiţiilor din domeniul energetic asupra creşterii economice
spre o decuplare aproape totală. În schimb, energia electrică a crescut din 1990 cu
trei sferturi faţă de creşterea PIB, încetinind la aproape 60% din creşterea PIB în
intervalul 2004-2007.
Schimbările structurale au avut o influenţă marginală asupra reducerii de
consum final şi explică doar 10% din această reducere între 1990 şi 2007 pe
totalitatea ţărilor actual membre ale UE-27. Studiul consideră că doar în ultimii
ani s-au introdus noi politici de eficienţă energetică cu adevărat eficiente,
cuprinzând măsuri cum ar fi Directiva pentru performanţele clădirilor
(D 2010/31/CE), cea pentru ecodesign (D 2010/30/CE), strategiile de îmbunătăţire
a performanţelor şi de reducere a emisiilor de CO 2 pentru autovehicule, cea pentru
servicii energetice (D 2006/32/CE) etc.
Bazat pe aceste acte, politicile de eficienţă energetică au prezentat o
dinamică puternică, dar diferită pentru fiecare stat membru al UE. Ele au dovedit
un impact crescut la nivel naţional, având însă efecte diferite de la sector la sector.
În timp ce măsurile impuse de UE reprezintă deja circa o treime din toate măsurile
din sectorul residenţial şi în măsurile generale trans-sectoriale, ele sunt încă slabe
în transport, industrie şi în sectoarele terţiare.
Încă mai rămân multe de făcut pentru atingerea ţintei de 20% reducere a
consumului de energie în UE şi încă mai sunt dezbateri privind principalele
instrumente pe care le-ar putea folosi ţările membre (de exemplu, modul în care se
pot combina politicile coercitive cu cele voluntare, problema certificatelor albe, a
taxei pe energie etc.).
Se consideră că încă există un potenţial important de eficienţă energetică
care poate fi accesat prin măsuri noi şi mai puternice şi – în acest fel – ţinta de
20% să fie atinsă aşa cum rezultă prin simulări folosind programul MURE chiar în
condiţii foarte conservatoare privind preţurile energiei. Acest lucru solicită totuşi
o abordare ambiţioasă, ceea ce nu a fost cazul în ultima decadă cu întârzieri în
apariţia sau adaptarea unor directive specifice, cum ar fi Directiva pentru
performanţele clădirilor care a aşteptat actualizarea încă din 2002. În plus, s-a
exprimat necesitatea unei noi Directive pentru servicii energetice şi cogenerare, a
cărui probabil conținut va fi discutat în cadrul subcapitolului 4.2.7.
În România, adaptarea la cerinţele noilor reglementări ale UE va fi încă
mai dificilă, având în vedere situaţia de la care s-a plecat, dar mai ales, paşii
înapoi făcuţi prin comasarea singurei entităţi responsabile cu diseminarea şi
aplicarea politicilor de eficienţă energetică, ARCE, în structura autorităţii de
reglementare a domeniului de producere, transport, distribuţie şi furnizare a
gazelor şi energiei electrice, ANRE.
63