Impactul Investițiilor din Domeniul Energetic - Facultatea de ...

Impactul investiţiilor din domeniul energetic asupra creşterii economice
În sfârşit, toate acestea se vor reflecta şi în siguranţa în alimentare cu
energie a oricărei ţări, impunând o reaşezare a mixtului de combustibil şi
diversificarea surselor de alimentare. Exemplul Chinei care cumpără participări în
companii energetice importante din alte ţări, unele foarte îndepărtate, precum
Brazilia, arată îngrijorarea pentru viitor şi dorinţa de diversificare pe termen lung.
În acest context, Uniunea Europeană importă încă la nivelul anului 2007,
82% din ţiţeiul şi produsele petroliere necesare şi 57% din gazele naturale
consumate, transformându-se în cel mai mare importator de astfel de surse de
energie pe plan mondial. În plus, numai 3% din uraniul folosit în reactoarele
nucleare ale statelor membre provenea din minele de pe continentul european.
De aceea, la începutul anului 2006, Comisia Europeană a lansat o
dezbatere publică privind viitorul energetic al Uniunii. Înșişi cei trei piloni ai
politicii energetice comunitare: siguranţa în alimentare, impact minim al
sectorului asupra mediului şi creşterea competitivităţii demonstrează direcţiile
politicii propuse statelor membre, inclusiv României.
Pentru abordarea cu succes a tuturor acestor provocări, Uniunea Europeană
a realizat că trebuie făcut un front comun şi şi-a propus stabilirea şi implementarea
unei politici comune în domeniul energiei. Concentrarea şi armonizarea politicilor
care până acum erau la latitudinea statelor membre pot fi părţi ale soluţiei unitare
a problemelor enunţate mai sus, dar statele membre ale UE rămân suverane în
stabilirea formelor de energie pe care doresc să le folosească [5].
Noua politică energetică comunitară şi-a propus stabilirea unui obiectiv
strategic care să constituie baza pentru toate deciziile de politică energetică
ulterioare. Acest obiectiv strategic îl constituie reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră din toate sursele primare de energie în medie cu 20% la nivelul
anului 2020 completată cu presiunea pentru realizarea unui acord internaţional
care să succeadă Protocolului de la Kyoto şi care să propună reducerea cu 30%
pentru marii producători de emisii. Prima parte a acestui obiectiv se speră a fi
realizată în contextul elaborării pachetului legislativ energie-schimbări climatice,
în timp ce acordul de reducere cu 30% a emisiilor nu s-a putut realiza în cadrul
Adunării la vârf din decembrie 2009 de la Copenhaga.
Celelalte măsuri considerate în cadrul politicii energetice europene
cuprind:
întărirea pieţelor interne (electricitate şi gaze naturale) şi creşterea
concurenţei sprijinite prin cel de-al treilea pachet legislativ;
reducere de până la 50% în emisiile de gaze cu efect de seră din surse
primare până în 2050 comparativ cu 1990;
ţintă minimă de 10% în folosirea biocombustibililor până în 2020;
44