Impactul Investițiilor din Domeniul Energetic - Facultatea de ...

Impactul investiţiilor din domeniul energetic asupra creşterii economice
La cele de mai sus, trebuie menţionată dispariţia majorităţii fostelor
institute de cercetare departamentale prin tranzacţii îndoielnice de preluare sau de
vânzare subevaluate a clădirilor şi terenurilor aferente.
Potrivit studiului menţionat [87], realizat în anul 2010 de National Science
Board din SUA, România ocupă unul dintre ultimele locuri într-un clasament
mondial privind cercetarea ştiinţifică. Situaţia cercetării ştiinţifice din România a
fost analizată comparativ cu alte 44 de ţări, considerând doi indicatori: bugetul
alocat de stat pentru cercetare şi numărul de articole ştiinţifice publicate la nivel
internaţional. Cifrele utilizate pentru analiza comparativă corespund anului 2007
şi arată următoarele:
În anul 2007, guvernul a alocat pentru cercetare 0,53% din PIB. Doar trei
state au avut atunci un buget mai mic decât ţara noastră, respectiv Argentina,
Mexic şi Slovacia. Situaţia a fost şi mai dramatică în anul 2009, când cercetarea a
beneficiat doar de 0,3% din PIB, pentru ca în anul 2010 valoarea să coboare sub
0,2% din PIB. Pentru comparaţie, în anul 2007, alocările din PIB pentru cercetare
au fost în Republica Cehă de 1,54%, Ungaria 0,97%, Coreea de Sud 3,47%,
Suedia 3,60%.
România nu are o poziţie mai bună nici la numărul de articole ştiinţifice
publicate la nivel internaţional. Astfel, deşi în perioada 1996-2007, numărul
publicaţiilor româneşti la nivel internaţional a crescut cu 5% pe an, ţara noastră nu
a reuşit să se situeze mai sus de locul 43 (din 45), fiind întrecuţi de ţări precum
Iran, Brazilia, Egipt sau Chile.
Părerea unanimă a specialiştilor, cercetători români din ţară sau care
lucrează la universităţi de prestigiu din lume, este aceea că finanţarea deficitară
este cauza principală a rezultatelor modeste obţinute. Însă între finanţare şi
rezultate mai sunt o serie de alte cauze intermediare, între care: scăderea
atractivităţii pentru învăţământul din domeniul ştiinţific, scăderea atractivităţii
pentru locuri de muncă în cercetare în rândul absolvenţilor, „fuga creierelor”,
îmbătrânirea avansată în sistemul de cercetare.
Rezultatele limitate nu pot fi justificate doar în termeni economici. O parte
din vină aparţine factorilor centrali de decizie, conducătorilor instituţiilor de
cercetare, precum şi personalului din sistemul de CDI. O opinie concisă susţine că
situaţia cercetării româneşti s-ar putea explica pornind de la locul pe care îl ocupă
România pe harta Europei, de la locul pe care îl ocupă ştiinţa în lista priorităţilor
politice, de la locul pe care îl ocupă cunoaşterea în societate şi de la cine ocupă
locurile importante din sistem.
206