variante grile

168. Pentru extracţia incisivilor laterali superiori:
a. mişcările de basculare vestibulo-orala au amplitudine mai mare spre palatinal;
b. mişcările de basculare vestibulo-orala sunt mai accentuate spre vestibular;
c. întotdeauna se asociază mişcări de rotaţie;
d. mişcările de rotaţie sunt contraindicate;
e. este utilizat cleştele drept cu fălci mai subţiri.
169. Extracţia rădăcinilor dentare cu ajutorul cleştilor este indicată în următoarele situaţii:
a. rădăcina dentară este situată la nivelul marginii libere a alveolei, iar osul permite
crearea unui şanţ periradicular care să permită insinuarea fălcilor cleştelui;
b. rădăcina prezintă cel puţin un perete vestibular sau oral supraalveolar;
c. rădăcina prezintă pereţi rezistenţi supraalveolari;
d. rădăcina este situată la nivelul marginii alveolare, fălcile cleştelui aplicându-se pe tabla
osoasă vestibular şi oral;
e. când există condiţii de aplicare şi priza corectă a cleştelui.
170. În alveolita postextracţională umedă:
a. gingivomucoasa care acoperă osul alveolar este palidă, atonă;
b. cheagul endoalveolar este murdar, acoperit cu depozite purulente urat mirositoare;
c. pereţii alveolari sunt albicioşi, uscaţi;
d. cheagul este brun-cenuşiu şi se detaşează uşor;
e. pereţii osoşi sunt infiltraţi.
171. În tehnica extracţiei dentare cu cleştele, prin luxaţie:
a. se realizează o lărgire progresivă a alveolei;
b. se rup ligamentele dento-alveolare;
c. se secţionează ligamentul circular al dintelui;
d. se mobilizează dintele în alveola sa;
e. manoperele de basculare vor avea aceeaşi amplitudine atât vestibular cât şi lingual,
tablele osoase având o grosime sensibil egală.
172. Dintele Turner este:
a. un dinte permanent care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi
rădăcină neformată;
b. un dinte temporar care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi
rădăcină neformată;
c. premolarul doi inferior cu erupţie precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi
rădăcină neformată;
d. premolarul unu inferior cu erupţie precoce, cu modificări de volum, formă, structură;
e. molarul unu inferior temporar cu erupţie precoce, cu modificări de volum, formă,
structură;
173. Dintre semnele locale în pericoronarita congestivă la dinţii temporari pot fi amintite:
a. gingie roşie edemaţiată;
b. gingie dureroasă uneori sângerândă;
c. mucoasa gingivală este tumefiată, întinsă, lucioasă, de un roşu intens;
d. adenopatie submandibulară frecventă;
e. la palpare mucoasa gingivală este fluctuentă şi foarte dureroasă.
174. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la pericoronarita acută congestivă la
nivelul molarului trei sunt adevărate: