variante grile

C. tipul D, când leziunea are o extindere mai mare în dentină
D. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în smalţ
E. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în dentină
2187. Indicaţia majoră a sigilării o constituie:
A. şanţurile şi fosetele molarilor
B. şanţurile şi fosetele premolarilor
C. şanţuri şi fosete în formă de „U"
D. şanţuri şi fosete aberante
E. şanţuri şi fosete neretentive.
2188. La controlul clinic al sigilării, sunt posibile următoarele situaţii:
A. sigilarea este intactă – se controlează cu radiografii bite-wing
B. sigilantul este pierdut în totalitate – se repetă sigilarea
C. sigilarea este parţial pierdută – se completează cu un nou sigilant
D. sigilarea are microneadaptari – se repetă sigilarea
E. sigilarea are microneadaptări – se controlează cu radiografii bitewing.
2189. Materialele folosite pentru sigilare au următoarele efecte importante:
A. umplu în mod mecanic fosetele şi şanţurile adânci cu o răşină acido-rezistentă
B. uşurează manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor
C. blochează locusul preferat al Streptococului mutans şi al altor microorganisme
cariogene
D. prezintă o rezistenţă mecanică crescută la forţele masticatorii
E. expansiune termică crescută.
2190. Perioadele potrivite pentru sigilare(după Simonsen):
A. vârsta de 3-4 ani pentru molarii temporari
B. vârsta de 10-12 ani pentru molarii permanenţi
C. vârsta de 11-13 ani pentru molarii doi permanenţi
D. vârsta de 6-7 ani pentru molarii primi permanenţi
E. vârsta de 11-13 ani pentru premolari.
2191. Sigilarea şanţurilor şi fosetelor are următoarele caracteristici:
A. împiedică progresia cariei
B. suprafeţele de smalţ demineralizate anterior şi sigilate, sunt mai rezistente la atacul
acid ulterior decât smalţul sănătos
C. interfaţa smalt-răşină crează o barieră de protecţie împotriva colonizarii
microorganismelor
D. maturarea smalţului continuă
E. nu permit trecerea în şanţul ocluzal a substratului nutritiv
2192. Debutul cariilor ocluzale din şanţuri şi fosete are loc la nivelul:
A. pantelor cuspidiene
B. bazei şanţurilor ocluzale
C. orificiului şi pereţilor verticali ai şanţurilor
D. pereţilor vestibulari ai şanţurilor
E. pereţilor orali ai şanţurilor.
2193. Eficienţa redusă a materialelor de sigilare activate de ultraviolete se datorează:
A. inconstanţei fasciculului provenit de la sursa de raze UV