variante grile

d. Agenezia totală: rar întâlnită. Se manifestă prin existenţa pe arcade a dinţilor sau chiar
a celor permanenţi.
e. Agenezia totală: rar întâlnită. Se manifestă prin inexistenţa pe arcade a dinţilor sau
chiar a celor permanenţi.
2672. Toate modificările de structură au anumite caracteristici generale comune, ce le
face uşor de diagnosticat:
a. interesează în mod dominant dinţii temporari şi foarte rar pe cei permanenti;
b. interesează în mod dominant dinţii permanenţi şi foarte rar pe cei temporari;
c. localizarea se face pe dinţi asimetrici;
d. leziunea apare din momentul erupţiei, fără tendinţă de evoluţie;
e. defectele de formă şi localizare variabilă interesează întotdeauna parţial suprafaţa
smalţului la un număr limitat de dinţi şi au o distribuţie liniară.
2673. Etiologia defectelor dentare de structurã:
a. în perioada prenatală - sifilisul, rubeola prenatală din primele două luni de sarcină,
care afectează dinţii temporari şi debitul formării mugurilor permanenţi.
b. după naştere – rahitismul şi dispepsiile din primul an de viaţă afectează M 6 ani, Inc
inferiori, centrali superiori şi caninii superiori şi inferiori.
c. bolile infecto-contagioase – pot perturba mineralizarea: I.lat., P 1 , P 2 , M 12 ani.
d. glandele tiroide – hipoparatiroidismul poate interveni între 6 luni-2 1/2 ani.
e. intoxicaţia cronică cu fluor – frecventă în regiunile cu apă de băut bogată în fluor, dau
aşa-zisul ―smalţ pătat‖.
2674. Gingivita catarală poate îmbrăca diverse forme clinice legată de vârste:
a. gingivită odontiazică – apare odată cu erupţia dinţilor temporari, de caracter trecător,
frecvente între 0 – 3 ani;
b. gingivită odontiazică – apare odată cu erupţia dinţilor permanenţi, de caracter trecător,
frecvente între 0 – 3 ani;
c. gingivita de activitate – la copiii cu carii aproximale ale dinţilor temporari, frecvente
între 3 – 7 ani;
d. gingivita de inactivitate – la copiii cu carii aproximale ale dinţilor temporari, frecvente
între 3 – 7 ani;
e. gingivitele legate de erupţia M 6 şi M 12 precum şi cele ce acompaniază bolile infectocontagioase
specifice acestei vârste – (scarlatină, varicelă, rujeolă).
2675. Etiologia gingivitei catarale:
a. placa bacteriană – depunere organică, incoloră puţin opalescentă şi mucoasă, invizibilă
cu ochiul liber, dar uşor de identificat cu ajutorul coloranţilor de placă (violet de
genţiana 1%, comprimate cu eritrozim.
b. placa bacteriană, care conţine: bacterii, mucine, spori, şi celule epiteliale.
c. tartrul dentar şi igiena inexistentă – care favorizează depunerea plăcii bacteriene;
d. igiena oralã corespunzãtoare.
e. secundară unor afecţiuni: stomatita virală, micotică, boli hematologice, dermatoze.
2676. Tratamentul gingivitei hiperplastice:
a. igienizare orală – ce constă din înlăturarea plăcii dentare prin aplicarea de soluţii
antiseptice tip clorhexidin;
b. detartraj – acolo unde este cazul;
c. educaţie sanitară;
d. gingivoplastie – rezecţia chirurgicală a gingiei în exces;