variante grile

. carii;
c. ostetite;
d. gingivo-stomatite eritematoase, ulcero-necrotice;
e. acumulare de tartru.
2634. Evidenţierea plăcii se face clinic prin vizualizare şi colorare cu substanţe
revelatoare de placă:
a. soluţie iod-iodurată;
b. albastru de metilen ;
c. eritrozină;
d. soluţie fluor-iodurată ;
e. soluţii fluorescente.
2635. În dentaţia temporară, ocluzia se evaluează în funcţie de :
a. relaţia dintre molarii primi temporari inferiori şi superiori ;
b. relaţia dintre molarii secunzi temporari inferiori şi superiori ;
c. relaţia dintre canini;
d. relaţia dintre premolari ;
e. cheia lui Angle.
2636. Dinţii temporari cei mai frecvent afectaţi de anchiloză dento-alveolară sunt:
a. primul molar temporar inferior;
b.al doilea molar temporar inferior;
c. primul molar temporar superior;
d.al doilea molar temporar superior;
e. caninul inferior.
2637. În pedodonţie, ca şi în orice specialitate medicală, examenul clinic se
completează cu o serie de examene complementare, cele mai uzuale fiind:
a. examenul endobucal;
b. examenul funcţiilor;
c. evaluarea modelelor de studiu;
d. examenul radiologic;
e. examenul antropologic.
2638. Radiografia retro-alveolară (periapicală) are urmatoarele indicaţii:
a. aprecierea apexurilor şi a zonei periapicale a dinţilor permanenţi tineri
b. evaluarea tratamentelor endodontice
c. detectarea anomaliilor de dezvoltare: anodonţii, dinţi supranumerari, rezorbţii
interne
d. depistarea alterării integrităţii ligamentului periodontal
e. diagnosticul calcificărilor pulpare şi al rezorbţiilor radiculare.
2639. Cu ajutorul radiografiei ocluzale (anterioară sau posterioară) putem aprecia :
a. prezenţa, forma şi poziţia dinţilor supranumerari;
b. poziţia mai exactă a dinţilor incluşi;
c. prezenţa sau absenţa incisivilor laterali;
d. extinderea unui traumatism în segmentul anterior şi aspectul arcadei dupa
traumatism;
e. feţele proximale şi apexurile molarilor temporari.