OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

Registrul LIS
Autoportret
îi apasă buzele. Cele mai dezvoltate
obiecte acum pe la noi sunt urechile, au urechi până
şi particulele de colb de pe cărţi:
chiar dacă asta nu slujeşte la nimic! Aici, unde nu
a mai rămas mare
lucru neacoperit de colb şi
unde nu te mai poţi încăpăţâna să rămâi cinstit, dacă
nu vrei să ţi se pună lacăt, înţelegi,
şuşoteşte femeia: îmbrăcată în solzi de şindrilă,
pusă pe burtă, cu
ochi de şopârlă. Să trăiţi! Ea e femeia eroină,
femeia visurilor
românilor aşezaţi, care tac şi înghit
toate porcăriile – ea e femeia construită din lut
bătut cu maiul.
La ora 16.05 e deja transcris acest poem, scriu pe
el: „Sâmbătă, 21 noiembrie 1987, orele 15.20-16.05,
Focşani. A patra zi de la primirea Anonimei – în timp ce
Doina dactilografiază la redefinitivarea Porumbeilor sălbatici.(Nota
LIS/2011: De fiecare dată, transcriu de
mână poemul imediat după ce l-am scris; păstrez şi
ciorna manuscrisului iniţial, pentru orice eventualitate).
Faţă de celelalte două poeme, scrise în această săptămână,
ieri şi alaltăieri, fiecare în câte o oră de chin, ba
şi abandonate… Soseşte Laurenţiu, a luat nota 8 la română,
asta e situaţia. Îl trimit să caute hrean, se grăbeşte
să se ducă la film, va sta la masă, va aduce câteva
bucăţi de hrean, mă mulţumesc şi cu atât: el va
pleca de la film, direct la bunici, în Cartierul Sud (abia
la 20.30 va ajunge acolo, alarmându-ne). La bunicii lui
(părinţii Doinei) sunt sosiţi, aflu în această seară, Valentin
(fratele Doinei, venit de la Brăila) cu tatăl femeii
cu care el trăieşte şi are un copil, plus… Mircea Andronic
(mi-e cunoscut, dar nu ştiu exact de unde), pe o maşină
mică. Laurenţiu, într-o asemenea aglomeraţie la
casa părintească a Doinei, se va culca la vecini, la Popică!
Brăilenii s-au dus la Ciuşlea (la o casă bătrânească
din partea mamei Doinei), după băutură, fireşte.
Afară plouă mocăneşte. Mă apuc de pus murături.
Curăţ întâi varza de mizerii, umplu găleata de gunoi.
Spăl borcanul de 15 kile: voi îndesa în el, apoi, căpăţâni
întregi de varză, împănate cu jumătăţi sau sferturi de
căpăţâni de varză. Plus hrean (el menţine tăria verzei
murate, n-o lasă să se fleşcăiască). Deasupra pun un
grătar de plastic. Apoi toc două verze şi umplu patru sticle
de un litru cu gura largă. Pentru aceste patru sticle
pun la înfierbântat un litru apă, câte două linguri mari
de sare grunjoasă şi o lingură de zahăr. Torn compoziţia
fierbinte (sub sticle pun cuţite, să preia fierbinţeala, să
nu le spargă) şi leg sticlele la gură cu celofan. De la un
moment dat, Doina termină de dactilografiat şi vine la
bucătărie, îi spun să facă dulceaţă de gutui (până ce
gutuile nu se strică), va face un pic. Doina stă într-un
fel de prostraţie teatrală, fără să se gândească la nimic,
aşezată însă să o văd eu, şi nu-mi place deloc, nu aşa
se va intra în normal… Dar vom mai putea intra vreodată
în normal Niciodată. Citesc de prin presa cumpărată
azi, inclusiv Scânteia tineretului. Film la televizor,
sovietic, „Valentin şi Valentina”, etic, notabil. La Telejurnal,
Faraonul: taie panglica noului canal „Midia-Năvodari”!
Consumul de energie, ciment, metal depăşeşte
orice închipuire: sclavii Armata şi tineretul, în principal,
plătiţi simbolic. Oare cui foloseşte noul canal Gloriei
Faraonului doar Un lucru bun, totuşi: s-a dat în folosinţă
un pod rutier şi feroviar peste braţul Borcea al Dunării,
unic în Europa… Tot azi, primul ministru
C. Dăscălescu s-a întâlnit cu bulgarii: fireşte, nu se
scoate o vorbă de ce. De ce Fiindcă oraşul Ruse se
evacuează din cauza norilor de clor ce vin de la… Giurgiu
Ce va mai ieşi şi din asta E reală povestea acestor
nori toxici Mă mănâncă ochiul drept de nu mai pot.
Din greşeală pun la încălzit prima oală de patru litri cu
apă şi sare grunjoasă (câte două linguri mari la fiecare
litru de apă, plus un pic de zahăr): aştept să se răcească
şi torn în borcanul de 15 litri. Apoi mai pun o
compoziţie de 4 litri. Gata şi cu varza pusă la murat anul
ăsta. Au mai rămas trei căpăţâni de varză, le vom consuma
ca salată. Doina se culcă înainte de ora 23. Eu
vin la birou şi scriu aici, în registrul-jurnal. Mă culc la 1,
citesc din reviste, la zi.
Duminică, 22 noiembrie 1987
Dorm prost, doarme şi Doina prost. La ora 6 vrea să
meargă să dactilografieze, o rog să se răzgândească,
să pot şi eu dormi un pic, să profit că e duminică, Doina
(ea se trezeşte mereu la prima oră) va citi în sufragerie,
10 SAECULUM 5-6/2011
PRO