OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

eseu
Dumitru Radu Popescu
FACTORUL X, VALSUL
FANARIOŢILOR ŞI ALBATROSUL UCIS
Domnule Dumitru Constantin,
Amintirile dumitale din studenţie legate de „Leul albastru”
şi de un vajnic oţelar al timpurilor noi, cu o carieră
universitară de piatră, ginere de ilegalist, care, mai
apoi, într-o zi de Crăciun, s-a schimbat la faţă şi la dos,
depunându-şi nevasta şi odraslele la uşa socrului personal
şi devenind un redutabil revoluţionar, liberal în
cuget şi simţiri, m-au convins, încă o dată, că românii
au în gene, sprâncene şi în izmene Factorul X, factorul
fericirii!
Ca să vezi! Intersectările de orizonturi transformă şi
împing universurile spirituale până hăt... la noi reverberaţii
estetice!
Zilele trecute un cetăţean al plaiurilor pontico-dâmboviţene
s-a trezit, brusc, într-o zonă a existenţei de obicei
greu accesibilă cunoaşterii!... Omul nostru de la
deal-vale găsise, întâmplător, în urmă cu un an, un obuz
extrem de greu. Aflat în deplină configuraţie militară!
După luni de zile de adânci meditaţii, în mintea sa pacifistă
o idee s-a desăvârşit: în spirit european, obuzul
era musai să fie vândut la fier vechi! Dar cum obiectul
războinic era greu de manipulat, omul nostru a pus
mâna pe un fierăstrău electric şi a încercat să taie
măcar în două afurisita alcătuire metalică, destinată războiului
între popoare şi, implicit, morţii!... Şi atunci, într-o
fracţiune de secundă, s-a produs iluminarea sa, şi, ocultată
până atunci, o realitate, fireşte, greu accesibilă de
obicei, i s-a arătat!... O bubuitură infernală – bummmm!
– şi factorul X a înregistrat cum toate orizonturile se malaxează
şi se pot duce pe Apa Sâmbetei! C-aşa e viaţa,
trecătoare, unul naşte, altul moare, vorba cântecului
strămoşesc... Omul voia să facă un bine, să distrugă
moartea cuibărită într-un recipient ţuguiat şi să câştige
– mai apoi! – nişte creiţari de la cea mai productivă industrie
românească de azi – cea care se ocupă nemijlocit
cu fierul vechi şi împlineşte profeţia apostolului
Petru de la Maglavitul-Nou!...
Pe meleaguri moldave, un ginere, incitat de factorul
fericirii, X, a vrut să exerseze metamorfozarea democraţiei
în cleptocraţie şi, în consecinţă, a luat în studiu
– şi în fapte! – trecerea unui viţel al socrilor săi în rândul
banilor peşin, vânzându-l în târg!... Părinţii soţiei sale,
tradiţionalişti, au considerat această translare a unui
bun animalier într-un bun de mai largă şi uşoară circulaţie,
drept furt – şi au sunat la 112! Ginerele, simţin -
du-se jignit, a pus mâna pe un cuţit cu o lamă mai
impunătoare şi le-a despicat socrilor inimile şi ficaţii, ca
să descopere în ele răul cel diavolesc! Apoi i-a închis
în casă pe cei doi turnători şi a lăsat pe uşa închisă cu
cheia un bilet – ca şi cum ar fi fost scris de către cei doi
morţi! – prin care se spunea că... „Noi am plecat pe la
neamurile din…” Cum chiar înaintea sărbătorilor pascale
socrii şi ginerele vopsiseră împreună ouă – în culoarea,
evident, roşie, a sângelui vărsat de Mântuitor pe
cruce! – vecinii, care au văzut biletul de pe uşa încuiată,
nu s-au gândit că în casa în care ouăle împodobite cu
forme din străbuni, ca să aducă, peste an, belşug şi
noroc, se putuse întâmpla vreo nesincronizare, absurdă,
între vocaţia creştină a cuvioşilor părinţi ai nevestei
ginerelui şi apetenţa spre economia de piaţă a
ginerelui copleşit de emergenţa factorului X!
Altceva! Doi soldaţi dispar din unitatea lor, pentru trei
zile, fără să se sesizeze cineva – pilele militare fiind la
fel de eficiente ca şi pilele civile! Cei doi îşi lasă acasă
uniformele şi pleacă, împreună cu un prieten poliţai,
într-o vâjâială în Occident, pe unde se mai vâjâiseră şi
altădată – cu succes financiar şi moral!
Aici intervine prostia olandeză, care, în loc să-i lase
pe cei trei voinici să-şi valorifice factorul X, îl înhaţă pe
unul dintre ei şi-l bagă la bulăul olandez pentru furt de
maşini! Trece vreme, vine vreme, iar cei doi soldaţi nu
se mai prezintă la cazarmă! Ce-o fi cu ei! Creierele gazetarilor,
îndeobşte atinse de schizofrenie, încep să fabuleze!
Creierele de tabloid, măi frate, nu văd în
excursia paşnică a celor trei feciori de la armată şi poliţie
o aventură spirituală, de deschidere de orizonturi
noi, europene, ci pur şi simplu o escapadă ce voia să
arate inutilitatea moralei cazone şi să pună în lumină libertatea
deplină a valorilor sexuale şi economico-financiare
– într-o lume în care istoria, în patologia ei, nu mai
trebuie să aibă niciun sens dogmatic!
Tot în aceste zile descoperim într-o localitate de
lângă Satu-Mare o neadecvare – şi chiar un handicap
istoric! – între felul cum unii credincioşi, neţinând seama
de economia de piaţă, de democraţia de piaţă, de istoria
de piaţă şi de religia de piaţă, impută preotului din comună
faptul că e pur si simplu un… cămătar, care i-a
jecmănit cu zeci de mii de euroi! Se pare că pe domnul
părinte, galant, de altfel, bine ferchezuit, stăpân pe unitatea
sa psihică, nu-l tulbură protestele enoriaşilor! O,
nu există conflicte interioare – în sfinţenia sa! – care să-l
sfâşie, să-i tulbure somnul şi să-l împingă să le dea sătenilor
un răspuns la învinuirile lor de înavuţire neortodoxă!...
Sigur, spiritualitatea religioasă a mai pierdut din
plenipotenţă în ultimele secole, şi nu doar din cauza Renaşterii,
a Revoluţiei Franceze, a Revoluţiei din Octombrie-Noiembrie
şi a Rezoluţiei din Decembrie!...
Desacra lizarea lumii, materializarea şi globalizarea ei
se mai şi văd cu ochiul liber, deşi nu se vede nici cu
2 SAECULUM 5-6/2011
PRO