OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

ancheta noastră
„iute la pizmă”, care i-a dat cu bâta-n cap... Artistului
Autentic, celui care, visător, abia trezit din somnul neguros
şi fără... blană pe el, zugrăvea cai sălbatici şi mamuţi,
pe pereţii „igrasioşi” ai peşterii, uitând până şi să-şi
păzească spatele...), au existat, există şi vor exista indivizi
lipsiţi de talent, care-s nervoso-invidioso-veninoşi,
pe cei cărora (...li se pare lor, pentru că adevărul e altul:
pe Artist nu-l mai ia nimeni în seamă, de mult... decât,
eventual, ca să-l aresteze, când calcă dincolo de zebră,
sau când huiduie Guvernul...) li se oferă prea multă
atenţie şi... „zgâială”, din partea... publicului („peşterit”
sau... „despeşterit”!).
...Dacă Arta, Literatura – s-ar măsura în „câte şuruburi
pe oră face, la strung, Cutare”... măcar ar exista
„argumentul”, „partea fier-oasă” (vorba lui Marin
Preda!), pe masă! Dar aşa... fără masă şi fără „parte”...
Harul (pentru că vine de la Dumnezeu, iar nu de la...
benzinărie!) nu se numără şi nu se cântăreşte, cu cântar
omenesc: doar îngerii, peste veac, vor da seamă Lui
Dumnezeu, despre cât de buni sau răi au devenit oamenii,
citind (sau, mai probabil, ...necitind!) scrierile lui
Cutare...!
...Poate că, azi, să mai fie şi altceva: inversându-se
scara valorilor de Duh, există două posibilităţi:
1. Ori, un neavenit, oportunist din cale-afară, enervează
până la... inervare, pe cei care-i ştiu... „biografia”
şi „geografia” – traseul prin/pe care a ajuns, din oberchelner
sau măcelar-şef, prin „datul din coate” şi „făcutul
din pleoapă”, din buzunar şi din... TIR! – „mare
sculă pe basculă”, Orfeul din Curtea Blocului...
...Ce-i drept, dacă ar exista mai multă atitudine creştinească,
cel cu Har ar lăsa să cearnă timpul şi Duhul
Lui Dumnezeu, din sufletul de oameni şi din lume... şi
s-ar vedea, peste o mie-două de ani, ce s-a ales, de „înfigăreţ”...
Dar, cum omul nu trăieşte cu mileniul, ci (cel
mult!) cu deceniul, eu zic că asanarea (cât mai rapidă
şi fermă!) a „spaţiului de Duh”, dintr-o ţară/dintr-un
Neam, de „ciocoii condeiului” – trebuie să se facă
energic şi fără prea multe fasoane şi temenele! Din păcate,
la acest capitol, criticii (nu doar în România!) sunt
extrem de deficitari, rămânând datori vânduţi „publicului”
cititor...!
2. ...Sau, invers: neavenitul, văzând că trece timpul
şi el, încă, nu i-a bătut la puncte pe Shakespeare, Goethe
şi Eminescu, laolaltă! – se burzuluieşte, măi frate!
Păi, cum adică! El dă bani cu împrumut (sau... nu!) pe
la şefii de filiale USR, dă de băut „confraţilor” (fie că n-a
intrat, încă, în vreo ligă sau uniune, fie că a intrat deja,
dar vrea şi „Premiul Cel Mai Tare Din Parcare”!)... face
„gălăgia de cuviinţă”!
...Şi, de obicei, dacă este suficient de OBRAZNIC
(iar şefii USR suficient de corupţi şi slabi de înger – ...şi
SUNT! –, sau au făcut prostia să tot amâne înscrierea
în PDL, precum a făcut descurcăreaţa „lichea literoasă”!
– ...în aşa hal ajunşi, încât să se uite, şefii cu
pricina, cu teamă, la orice poliţai, pe lângă care trec...)
Portret (d.Fr.Boucher)
– respectivul „păturică” al Culturii Româneşti... „mănâncă
praznicul”!
...Ar mai fi încă o variantă... a treia! Unii scriitori se
mai dau şi... „loviţi” – sperând că, autovictimizându-se,
le va creşte „cota la bursa Valorii”... şi li se va da mai
multă... „ţâţă”, decât celor discreţi!!! Nicio speranţă... –
...dar, iarăşi, mult, mult prea mult penibil!
...Vorba ceea: „Mult penibil, puţină Artă!”
...Dar, în privinţa răspunsului la întrebare, sunt şi
destule... „imponderabile”...
Se zice (eu n-am fost de faţă!) despre un scriitor
român, bine cunoscut mie (vorbesc de morţi, aşa că nu
dau nume!) – că, atunci când a intrat în casa unui confrate
proaspăt „trecut la cele veşnice” (şi care, până
atunci, tare îl mai „încurcase”, prin celebritate... „superioară”!)
şi a văzut, pe o măsuţă, fotografia răposatului
(şi concurentului!) întru Parnas... – ar fi rupt fotografia
„concurenţei”, vorbind cu imaginea (tot mai micşorată,
prin îmbucătăţelire...) a celui „dus la îngeri”: „Gata! De
azi, EU îs primul!”
...Nu degeaba zic mulţi filosofi că spiţa umană se
trage, integral, din Cain („sămânţa Cain”, îi zice Eminescu!)
– ...iar eu adaug, de multe ori, exasperat de
zarva infernală din lumea „orfeilor”, că Scriitorul (Artistul,
în genere) are ascendenţă nu în maimuţă, nu în Adam
Protogonos..., ci pe undeva, prin Borneo... printre canibali...!
Anchetă realizată de Rodica Lăzărescu şi Mircea Dinutz
34 SAECULUM 5-6/2011
PRO