OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

emember
Zaira Samharadze
Alexandru Calciu
ÎNTÂLNIRI LA MIEZUL NOPŢII
Locuim la o staţie de tramvai de Gara de Nord şi nu
ne-am propus niciodată s-o studiem îndeaproape, cu
atât mai puţin la miezul nopţii. Cu toate acestea, am trăit
acolo clipe pe care nu le vom putea uita niciodată. Cineva
anume le păstrează, în adâncul sufletelor noastre.
E persoana care ne făcea să respectăm un ritual, început
la Focşani, continuat cu intermitenţe la noi acasă şi
încheiat în ultima perioadă în faţa unei ceşti cu ceai, în
Gara de Nord, la miezul nopţii.
Vestea că va trece prin Bucureşti, între două trenuri,
care-l purtau de la Focşani, oraşul de care era îndrăgostit,
până la Cluj, unde spera să mai prindă o gură de
aer, să mai capete o fărâmă de viaţă, urmând un tratament
dur şi costisitor, ne oferea prilejul de a sta de
vorbă cu o personalitate a vremii.
N-am reuşit, poate nici n-am vrut, să aflăm vreodată
ceea ce gândea el despre aceste întâlniri la miezul nopţii,
de la care noi făceam tot posibilul să nu lipsim. Cert
e un lucru: ne duceam să-l salutăm şi, mai totdeauna,
luam o nouă lecţie de literatură, plină de învăţăminte şi
lipsită de orice patimă sau invidie.
Dar, după ce-l conduceam la vagon – unde urcatul
era o probă concludentă a curajului de a învinge orice
obstacol, oricât de imposibil ar putea părea – porneam
încet spre casă, încercând să înţelegem de unde putea
găsi el atâta putere ca să rămână optimist, ca să ne
poată încuraja, el pe noi, să trecem peste micile noastre
necazuri, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a dat fericirea
de a cunoaşte şi de a admira un om, un mare OM, pe
care mulţi nu l-au cunoscut şi al cărui nume va rămâne
neşters în amintirea noastră:
Alexandru Deşliu
Parcă a fost ieri, deşi de curând s-au împlinit 4 ani
de la ultima lui plecare, spre cele veşnice…
Mircea Dinutz
OARE CHIAR AU TRECUT
PATRU ANI!
Îmi vine greu să cred. Îl ştiam din vedere şi aflasem
că face o revistă. Nu eram prea entuziasmat. Este uşor
să începi ceva, dar mult mai greu să continui. Ne-am
intersectat, mi-a propus colaborarea, dar – cum se
spune – am „scăldat-o”. Abia la a doua întâlnire, am stat
mai aşezat de vorbă şi a reuşit să mă convingă că merită
să încercăm. Nu era omul care să se înfierbânte,
oricum, nu lăsa să se vadă asemenea arderi, dacă
acestea au existat cu adevărat. Era însă foarte lucid,
practic, nu lăsa nimic la întâmplare. Cu el puteai să fii
sigur că revista va apărea la timp. „Aventura” a început
în 2002, dar colaborarea noastră efectivă, abia în anul
următor. Niciodată nu am înţeles prea bine cum a reuşit,
într-un timp record, să pună pe picioare o reţea impresionantă
de colaboratori. De la primele numere au publicat
aici Virgil Cândea, primul care a dispărut fizic,
Fănuş Neagu, Mihai Cimpoi, D.R. Popescu, Eugen Simion,
Dan Berindei, Gheorghe Buzatu, Radu Cârneci,
Ioan Adam, revista născând invidii şi destule vorbe răutăcioase,
încă de la primele numere. Vorbele au trecut,
revista a rămas. Şi orice s-ar întâmpla de-acum încolo,
Al. Deşliu este, în conştiinţa noastră, a tuturor, ctitorul
celei mai elevate reviste vrâncene din toate timpurile şi
omul care a luat interviuri memorabile Irinei Mavrodin,
Irinei Petraş, Magdei Ursache, lui Liviu Ioan Stoiciu,
Constantin Ciopraga, Dan Berindei, Dan Hatmanu…
Mi-l închipui, acolo unde este, nepierzând timpul,
căutându-şi mai vechii colaboratori, intervievând îngeri
şi croind noi reviste.
30 SAECULUM 5-6/2011
PRO