seria a treia, an V, nr. 3-4 martie-aprilie 2013 - Insemnari Iesene

ar ascunde, din Teoria estetic\ (1969, r\ -
mas\ neterminat\ datorit\ mor]ii subite a
autorului), Adorno mi-a oferit imaginea
cea mai complet\ a gânditorului postmo -
dern. Ad\ugând identit\]ii sale intelectua -
le detaliul biografic c\ (profesorul Univer -
sit\]ii din Frankfurt) era, în acela[i timp,
muzician (format la Viena) [i compozitor
din tradi]ia lui Schönberg, am ob]inut con -
turul personalit\]ii celei mai complexe,
probabil, din umanismul german al ambi -
guelor decenii postbelice. Adorno deve ni -
se, c\tre finele anilor cincizeci, nu numai
teoreticianul prin excelen]\ al unui nou
model cultural, ci [i exponentul dominant
al inova]iei tiparurilor formatoare – specifice
acum postmodernit\]ii.
Apari]ia Teoriei estetice *, în traduce re
româneasc\, reprezint\ indubitabil un eveniment
major, deopotriv\ academic, cultural
[i editorial. Echipa de traduc\tori este
una impresionant\: profesorul Andrei Corbea-Hoi[ie
([eful Catedrei de Germa nisti -
c\ de la Universitatea ie[ean\), tot o dat\
[i autorul revizuirii întregii lucr\ri [i al unei
posfe]e extrem de utile în postur\ de apa -
rat critic, [i mai tinerii s\i colabora tori, Ga -
briel H. Decuble [i Cornelia E[i a nu, la rân -
dul lor cadre didactice în amin - titul departament.
Publicarea consistentului volum s-a
f\cut în colec]ia de studii so cio-umane a
E diturii Paralela 45, colec]ie coordonat\
de Mircea Martin. Trebuie spus ab initio c\
t\lm\cirea lui Adorno implic\ o întreprin -
dere foarte anevoioas\, nu neap\rat din
ca uza stilului filozofului (de[i unii traduc\ -
tori anglofoni de presti giu, precum C. Len -
hardt, de exemplu, s-au plâns de o anumit\
construc]ie supraetajat\ a frazei), ci a
trimiterilor [i conota]iilor mai curând criptice
ale multora dintre conceptele lui semnificative.
Fluxul gândirii adorniene, deo -
sebit de puternic, î[i cre ea z\, automat, ne -
num\rate cursuri ideati ce secundare, ramificându-se
imens în spa]iu (nu întâmpl\tor
unii critici îl consider\ precursorul deconstructivismului,
al\turi de Nietzsche), iar
procesul se reflect\ fidel în metodologia
George Grosz:
analitc\ a autorului, ca [i în limba folosit\.
Andrei Cor bea-Hoi[ie precizeaz\, în postfa
]\, c\ a fost nevoie de un efort de revi -
zu ire a versiunii române[ti din Teoria este -
tic\, pentru conferirea de organicitate no -
]ional\ [i formal\ demersului filozofic de
ansamblu. Adorno poate comunica diferit
([i nu, în chip necesar, eronat sau confuz)
pentru doi speciali[ti cu expertiz\ ideolo -
gic\ [i lingvistic\ similar\. E în aceast\ flexibilitate
a discursului un simptom – din
nou – postmodern, anticipator pentru plu -
ralita tea semiotic\, propov\duit\ ulterior de
poststructurali[ti.
Revizitând, ca s\ spun a[a, dup\ mai
bine de zece ani, Teoria estetic\ (prima dat\
în traducere englezeasc\, acum în men -
]ionata variant\ româneasc\), am în]eles,
pân\ la un punct, de ce – din întregul capitol
dedicat de Jerry Hogle studiilor cultu -
rale – aten]ia mi-a fost captat\, emfatic, de
c\tre Theodor Adorno. Profesorul Cor bea
-Hoi[ie observ\ c\ filozoful „prisme lor”
dezv\luie mai degrab\ o atitudine media -
n\, în privin]a autonomiei artei [i es teticu -
Din ciclul Culise
lui, fa]\ de colegii s\i „culturali[ti”, absor -
bi]i – mai ales dup\ momentul Birmin -
gham – de ideea unei suprapuneri per fec -
te între cultur\ [i societate, între actul ar -
tistic [i cel social. El accept\ c\ arta se na[ -
te în societate, ajungând îns\ ceva to tal o -
pus celei din urm\. Se impune, dac\ vrem,
ca un construct revelator al „dialecticii ne -
gative”, al efectului care-[i respin ge, ultimativ,
cauza, i.e. propriul nucleu ab ori gi -
ne, [i care func]ioneaz\ autonom (în tr-o
zon\ a „esteticului pur” [i „necorupt” de le -
gile concrete]ei fiin]iale). Era, desigur, ce -
ea ce a[teptam eu însumi de la estetic\ la
vremea când am început lectura lui A dor -
no, în interiorul diversificatului campus a -
merican. Anii de [coal\ umanist\ ro mâ neas -
c\ nu puteau fi [ter[i peste noapte cu bure -
tele, l\sându-[i amprente vizibile în identi -
tatea mea academic\. Totu[i, nouta tea ve -
nea din faptul c\ autorul intertextualiz\rii
aristotelice – m\car în inten]ie –, din Mini -
ma Moralia, nu neutraliza caracterul declan[ator
al socialului, acceptând influ en]a
sa, cel pu]in mentalist\, asupra esteticului.
cronica traducerilor · cronica tr
Însemn\ri ie[ene
19