seria a treia, an V, nr. 3-4 martie-aprilie 2013 - Insemnari Iesene

eminescologicale ∙ eminescol
88
]i ei” ruse[ti, cu prec\dere, trebuie înlocuit\ balan]a/cump\na
cu cântarul, singurul îndrituit s\ nu introduc\ abuzul dreptului
for]ei în locul for]ei dreptului. {i asta fiindc\ nu întâmpl\tor cei
vechi au imaginat-o pe Themis legat\ la ochi, tocmai pentru a
nu se l\sa corupt\ de „dreptul celor puternici”: „Ce ni se opune?
/ Interesul a 80 de milioane de oameni fa]\ cu slabele noastre
cinci milioane. Dar Temis e cu ochii lega]i spre a nu vedea p\r]ile
ce se judec\ înaintea ei [i, în loc de cump\n\ în care s\ se cum -
p\ neasc\ deosebirea de greutate între 80 [i 5 milioane, ea ar
trebui s\ ia cântarul. De bra]ul scurt sau prezent al cântarului ar
George Grosz:
Din ciclul Parazi]ii
atârna în greu Rusia, de bra]ul cel lung al unei istorii de 500 de
ani a târn\ România cu drepturile sale str\vechi [i nou\.” 17
Iat\ solu]ia de necomb\tut, în modernitate, a lui Eminescu.
Aceast\ profunzime a gândirii lui în privin]a teoriei dreptului a
fost remarcat întâia oar\ de c\tre Ioan Slavici, în Amintiri: „Emi -
nescu era tare în argumenta]iune [i r\mânea înving\tor chiar [iatunci
când discuta asupra dreptului.” Cu siguran]\, observa]ia
lui Slavici este un ecou asupra zilelor când poetul reflecta asupra
destinului Basarabiei, la 1878. „Eminescu – observ\ C. Jornescu
[i C. Petrescu – nu a fost jurist [i nu poate fi considerat ca atare,
îns\ datorit\ gândirii sale integraliste, conceptele [i ideile juridice,
politice, etnografice, sociale [i economice constituie un tot orga -
nic, un sistem de no]iuni, gânduri [i institu]ii închegate.” 18 S\ nu
ne întreb\m de ce un specialist în drept de talia avocatului Titu
Maiorescu n-a fost capabil s\ argumenteze, în epoc\, dreptul
ro mânesc asupra Basarabiei, a[a cum a f\cut-o Eminescu. Explica]ia
vine de acolo c\ juri[tii vremii erau înrobi]i conceptului
ra]ionalist de justi]ie, ignorând ra]ionalitatea istoric\ în favoarea
celei instrumentale: „cel ce se plaseaz\ pe pozi]iile ra]ionalit\]ii
istorice nu-l va socoti pe Eminescu antira]ionalist, ci, dimpotriv\,
ra]ionalist de o concep]ie profund\” 19 , apreciaz\ autorii invo -
ca]i. Numai cu idei a priori, spune Eminescu, ignorându-se ade -
v\rurile istorice, nu se poate face justi]ie. Poetul distingea între
drept [i dreptate, reflex al egalit\]ii eurilor. Bilateralitatea eurilor,
reg\sit\ de poet în filosofia budist\ (Tat twam asi) [i în cre[tinism,
este coroborat\ cu ideea de echilibru [i cu istoricitatea organic\,
echilibru între materie [i spirit: „Echilibrul materiei [i spiritului.
Este o exprimare [ocant\, în care, pentru prima oar\ dup\ cu -
no[tin]a noastr\, o terminologie cu care se deschide «Cartea fa -
ce rii» este folosit\ pentru a explica «dreptul» în sens subiectiv.
Aceast\ formulare eminescian\, datând de peste 100 de ani, ne
înf\]i[eaz\ un spirit capabil de profunde observa]ii, pe care ju -
ri[tii consacra]i nu le-au f\cut. Este clar c\ prin echilibrul spiritu -
lui – a[a cum o spune poetul în alte p\r]i – el a în]eles «echitate»,
«egalitate de presta]iuni», «m\sur\ a lucrurilor» ceea ce d\ noi dimensiuni
dreptului.” 20 Da, Rusia punea în balan]\ numai greutatea
materiei, a imperiului fizic, eludând dimensiunea spiritului,
care sta de partea bra]ului lung al cântarului. Poetul concentreaz\
aceast\ idee [i în reflec]ia: „C\ci ce e dreptul? Datoria ce
e decât dreptul unui subiect, care implic\ datoria obiectului, ce
datoreaz\.” Aici se ascunde imaginea complex\ a dublului bi -
nom, care „duce la dezlegarea unei controverse ce a traversat
veacuri, între ra]ionalism [i istorism. [coala istoric\ a dreptului,
considerând juridicitatea ca un produs al vie]ii sociale dintr-un
timp dat [i un loc dat, nu putea explica identitatea unor norme
juridice apar]inând diferitelor perioade [i popoare [i nici impregnarea
unor sisteme juridice na]ionale cu institu]ii apar]inând altor
sisteme. Nici ra]ionalismul abstract nu g\sea suport temeinic
Însemn\ri ie[ene