seria a treia, an V, nr. 3-4 martie-aprilie 2013 - Insemnari Iesene

eminescologicale ∙ eminescol
86
mi le cele turburate, ne-a p\strat prin însemn\rile ei acest argument
zdrobitor fa]\ cu orice subtilitate diplomatic\.” 11
Argumentele pentru veacul al XVIII-lea sunt [i mai puternice.
Eminescu aduce la bar\, ca martor, chiar pe „martorul” lui X,
gra ful Petru Alexandrovici Rumian]ov, care relateaz\, la 25 a -
pri lie 1773, despre limpezirea judec\]ii din 1716, dintre Iorest,
episcopul Hu[ilor, [i Ioanichie, episcopul Proilavei, pentru deli -
mi tarea hotarelor celor dou\ eparhii. Cearta e pentru Dub\sari,
de dincolo de Nistru, [i pentru dou\ sate din Bugeac, Sultan-
Câ[la[i [i Musaip-Câ[la[i. Judecata a fost tran[at\ la Ia[i de Patriarhul
de la Alexandria, Kyr Samuil: Dub\sarii au revenit Proi -
lavei (Br\ila), iar cele dou\ sate au r\mas Episcopiei Hu[ilor.
Dar evenimentul cel mai important din veacul al XVIII-lea se
leag\ de domniile lui Dimitrie Cantemir [i Constantin Brâncovea -
nu. Ace[ti doi domni, str\luci]i ca personalitate, aveau toate [an -
sele s\ ridice Principatele pe culmi de civiliza]ie [i cultur\, la nivel
european. Ba chiar, conform clarviziunii lui Dimitrie Cantemir,
manifestat\ în Istoria ieroglific\, se ivea posibilitatea unirii lor
sub un singur sceptru, dar vechea maladie a discordiei mioritice
a împins cele dou\ Principate la nenorocirea domniilor fanario -
te, dup\ ce Cantemir a trebuit s\ devin\ captiv în Rusia, iar Brân -
coveanu s\ provoace martiriul familiei, stingându-se dinastia
Basarabilor. Am v\zut cum Dimitrie Cantemir, orbit de propria
doctrin\ cu privire la monarhii, a încheiat cu Petru I, la 13/24
aprilie 1711, tratatul de la Lu]k 12 . Art. I prevedea trecerea Mol -
dovei de sub umbrela Por]ii sub aceea a Rusiei, cu f\g\duin]a c\,
intrat\ în Moldova cu oastea, împ\r\]ia va suporta cheltuielile de
r\zboi (art. II), va garanta integritatea teritorial\ [i restituirea de
la turci a cet\]ilor ocupate militar (art. XI), asigurând perpetuarea
dinastiei Cantemire[tilor la tron, cât\ vreme se va ar\ta credin]\
c\tre ]ar (art. III), neimpunându-se nici Munteniei domniile. Tra -
ta tul, de[i recunoa[te grani]ele cele mai întinse ale Moldovei, r\ -
sufl\ peste tot de grija „ocrotirii” principatului, devenind, în acest
chip, poarta de acces a Rusiei c\tre Balcani. Din pricina ru[inoasei
înfrângeri de la St\nile[ti, singurul articol care a putut fi îndeplinit
a fost al XIV-lea, care prevedea dreptul lui Cantemir de
a se bucura de „ospitalitatea” ]arului în caz de înfrângere. Tra -
ta tul acesta a c\zut, dar a r\mas pofta de „ocrotire” asupra Mol -
dovei. Pe de alt\ parte, sultanul n-a pricopsit Moldova doar cu
domniile fanariote, ci, drept r\zbunare, a cucerit, în 1713, ce -
tatea Hotinului cu tot cu teritoriul aferent.
La rândul s\u, Constantin Brâncoveanu, dup\ cunoscuta
b\t\lie de la Poltava, i-a promis lui Petru cel Mare ajutor militar
contra turcilor, jocul s\u dublu determinând Poarta la sechestrarea
întregii familii, cu silirea la lep\darea de credin]a str\mo -
[easc\, urmat\ de decapitare. Pierderea dreptului domniilor p\ -
mânte[ti a fost marea catastrof\ din istoria Principatelor. Simultan,
Rusia î[i va înt\ri, treptat, influen]a în Principate, începând
George Grosz:
Restaurant
chiar de la Petru I, care, prin Tratatul de la Constantinopol (5 no -
iembrie 1728), deja î[i asigur\ asemenea drepturi asupra cre[ti -
nilor din Orient. Cu Ecaterina a II-a, „politica ruseasc\ în Orient
s-au copt cu des\vâr[ire” 13 .
În 1769, în r\zboiul cu Turcia, Gali]in ocup\ Hotinul, iar în
februarie 1770 boierii moldoveni [i munteni se v\d nevoi]i s\
jure credin]\ Ecaterinei. De altfel, ]arina voia o Românie unit\
de la Nistru la Carpa]i, dar sub protectoratul ei. Din coresponden]a
baronului Francisc Maria Thugut cu prin]ul Wenzel Anton
Kaunitz, reiese [i candidatura lui Stanislaus August ca primul
rege al Principatelor Unite, pe atunci Rusia fiind dispus\ „cu
drag\ inim\” s\-i lase ]\rii petecul de p\mânt numit Basarabia,
adaug\ ironic Eminescu.
În ultimul capitol, al [aselea, poetul se ocup\ de veacul al
XIX-lea. În iunie 1812, Napoleon a[tepta s\ treac\ peste Nie -
men cu o oaste uria[\ de 640 000 de oameni [i 1370 de tunuri,
în vreme ce Alexandru I nu putea opune decât 112 000 de os -
ta[i: „Spuie oricine drept: Era atunci Rusia în pozi]ia de a anexa
Însemn\ri ie[ene