seria a treia, an V, nr. 3-4 martie-aprilie 2013 - Insemnari Iesene

George Grosz:
g\ frumoasa Biseric\ Sfântul Gheor ghe, cât
[i de superba Sinagog\ Mare, da tând din a-
nul 1814. Din anii copil\riei, am putut sur -
prinde problematica rela]iilor dintre cre[ -
tini [i evrei, cu o via]\ cultural\ [i religioa -
s\ bogat\, de[i diminuat\ de presiunile u -
nui regim totalitar, buna în]ele gere interco -
munitar\, acomodarea, dar [i tensiunile [i
momentele de intoleran]\, su biecte care se
reg\sesc în diferitele mele c\r]i consa crate
istoriei evreilor români [i României contemporane.
Da, insist\ Ca rol Iancu, aici
am primit totul de la fo[tii mei dasc\li, în
acel univers unic al unui Hârl\u îmb\ls -
\mat de lilieci [i flori de tei, înfrumuse]ate
de dansurile ]\ranilor dumi nica, dar [i de
muzica sinagogal\, impregnat de memoria
unui popor b\trân, care a dat lumii mo no -
teismul [i Biblia” (p. 24). Este o confes iu -
ne esen]ial\, una ce defi ne[te cumva spiri -
t ul monografiei în cauz\, dar [i toat\ ope -
ra elaborat\ de eminentul istoric. Un suflu
poetic o str\bate, în buna tradi]ie a istoriografiei
de înalt\ clas\. S\ ne amintim c\
autorul a publicat ocazional [i poeme, sub
pseudonimul Tristan Janco, declarându-se
[i în acea ipostaz\ un „p\ zitor al memori -
ei” 3 . Recent, a prefa]at, de altfel, în spirit a -
fin, o carte despre Cilibi Moise (alias Froim
Moise Schwarz), „filo soful popular” care îl
încântase [i pe Caragiale în copil\rie 4 .
Elemente de epistemologie istoric\ se
degaj\, ici [i acolo, din cuprinsul c\r]ii.
„Dac\ prima ipostaz\ a istoricului este cea
de martor al epocii sale, cea de a doua
este ipostaza de cercet\tor în c\utarea în -
]elegerii unor evenimente [i evolu]ii de
lung\ durat\”, observ\ Carol Iancu, sensibil
la „datoria de a asuma critic trecutul”
comunit\]ii apartenente, în dubla sa calitate
de martor [i de istoric (p. 212).
Structura volumului dezv\luie un concept
monografic, menit s\ împace cro no -
logia cu tematismul, de la men]iunile în -
ceputului, la evolu]ia din secolele XIX-XX,
cu capitole [i paragrafe speciale de ordin
demografic, onomastic, didactic, religios
etc. Mi[carea sionist\ [i r\zboaiele mondiale
beneficiaz\ de capitole aparte, scrise
[i pe baza unor anchete personale. Câte -
va reuniuni istorico-memoriale (Tel Aviv,
1984; Hârl\u, 2011; Petah Tieva, 2012)
comport\ un interes special, fiind vorba
de ini]iative ale autorului însu[i. Un complex
aparat critic încheie, cum era [i de
a[teptat, noua carte.
Sensul ultim al demersului de fa]\ re -
zult\ din concluzia tras\ anume de c\r tu -
rar: „Incursiunea pe care am f\cut-o în istoria
comunit\]ii din Hârl\u mi-a permis nu
numai alc\tuirea unei prime monogra fii,
dar [i constituirea unui memorial care sal -
veaz\ de la uitare peste 4.000 de nume de
evrei hârl\uani, un excep]ional corpus do -
cumentar, util pentru cercet\rile demo gra -
fice, genealogice [i onomastice” (p. 211).
Nu mai pu]in definitorie e aceast\ indica]ie
de metod\: „M\rturisind rela]ia in -
ti m\ cu obiectul de studiu – comunitatea
din care am provenit – ]in s\ subliniez c\,
Cursa
dac\ pentru scrierea istoriei acesteia demersul
ales a fost cel [tiin]ific, elaborarea
sa a fost f\cut\ cu pasiune, ca [i ansamblul
c\r]ilor mele consacrate evreilor din
România. În acela[i timp – adaug\ autorul
–, în scrierea acestei monografii, care a -
par]ine deopotriv\ micro-istoriei [i istoriei
mentalit\]ilor, am fost f\r\ îndoial\ influ -
en ]at de necesitatea de a valoriza o istorie
neglijat\”, una care implic\ raportarea continu\
la Cel\lalt (p. 212).
Evreii din Hârl\u: istoria unei comuni -
t\]i e o carte preg\tit\ îndelung [i minu -
]ios, s-ar putea spune viager, fiindc\ ea
presupune nu doar erudi]ie [i spirit constructiv,
ci totodat\ memoria autorului [i
a celor chestiona]i ad hoc de-a lungul anil -
or. Peste tot, în cuprins, se g\sesc refe -
rin]e de acest fel, extrase din vasta arhiv\
personal\, echivalent\ acum cu o institu -
]ie menit\ s\ asigure continuitatea unui
de mers, care e totodat\ istoric [i memo-
Historia – magistra vitae · Hist
Însemn\ri ie[ene
95