seria a treia, an V, nr. 5 mai 2013 - Insemnari Iesene

controverse ∙ controverse ∙ co
46
Adrian Dinu Rachieru
O istorie politic\ a literaturii
române postbelice
Marin Preda,
`ntre „paricid“ [i bovarism (1)
„Scriu. Ce s\ fac? E prea târziu
s\ mai înv\] altceva.”
(Marin Preda)
Considerat un reper moral, „un clasic
în via]\” [i, dup\ 1989, un scriitor no men -
claturist, ultraprofitor, cu rezisten]\ „in ter -
mitent\” [i „mers declinant” (scria Gheor -
ghe Grigurcu) sau chiar „o dejec]ie a lumii
rurale” (cf. Alexandru George), Marin Pre -
da r\mâne o figur\ luminoas\ prin litera -
tura sa grav\, „acut-deliberativ\” (zicea L.
Raicu), dezv\luind, în numele nevoii de cla -
ritate, sub crusta întâmpl\rilor banale, sen -
surile fundamentale ale vie]ii, misterele
prefacerilor suflete[ti, soarta omului „p\-
]it”, înl\n]uit de circumstan]e.
R\mâne apoi o ciud\]enie, inexplicabil\
aproape, cum, în sufocantul deceniu [ase,
încorsetat de dogme, nesperând într-o „re-
laxare” ideologic\, apar, totu[i, câteva romane
esen]iale ale literaturii noastre. Prin -
tre ele, în primul rând, Morome]ii (1955).
Re]eta, folosit\ industrios, era simpl\ [i de
succes imediat. Invita]ia de a redefini trecutul
într-o violent\ opozi]ie ap\sa pe gro -
tesc [i caricatural, instaurând o viziune ma -
niheic\; de unde [i structura romanesc\
bipolar\ care a f\cut vog\ [i, negre[it, victime.
Nu este cazul lui Marin Preda (1922
-1980). Scris pe vremea când era „naturalist”,
manuscrisul pomenit împ\rt\[ea
soarta unui text destinat sertarului. Roma -
nul, „[tiut” pe dinafar\, m\rturisea tân\rul
scriitor, i-a „crestat” sufletul, dar nu-i înde -
p\rta starea de neîncredere. Paginile lui,
nerecitite, purtate „în cap”, a[ternute f\r\
efort (ca dovad\, rarele [ters\turi) închid
sub crusta unei durit\]i mimate o suferin]\
grav\, ascuns\; tulburat de îndoieli, prozatorul
ezit\ [i, pentru a evita un e[ec, amâ -
n\ publicarea. Ne apare limpede, coborând
în context, c\, dup\ Desf\[urarea, acele
pagini „naturaliste” n-ar fi probat ideea
evolu]iei scriitorului. Doar „presiunile” Di -
Jean Baptiste Greuze:
nei Georgescu, a doua cititoa -
re a Moro me]ilor, l-au convins
pe so]ul ei, temutul (în
e poc\) Paul Georgescu, s\ ple -
deze pentru ivirea c\r]ii [i a -
poi s\-[i abandoneze priete -
nul. O carte care, s\ recu noa[ -
tem, glorificând universul autarhic,
era construit\ pe ideea
rezisten]ei la schimb\rile din lumea exteri -
oar\, cu o redus\ inten]ie de „dramatism”.
O carte care, jalonând un drum, nu p\rea
a satisface aspira]iile tâ n\rului scriitor
(cum rezult\, de altfel, din tr-o scrisoare c\ -
tre Aurora Cornu, din 1955; cf. Literato -
rul, nr.32/1992, p.8-9): „Am senza]ia c\,
dând drumul acestei c\r]i de tinere]e, scap
din mân\ ceva, n-a[ putea s\ spun ce, dar
Filozoful
Însemn\ri ie[ene