seria a treia, an V, nr. 5 mai 2013 - Insemnari Iesene

controverse ∙ controverse ∙ co
52
ale psiho logiei”, Al. Piru invoca for]a oar -
b\ lo vind fiin]a. Preluând ideea, Ion Cristoiu
o radicalizeaz\; pân\ la Desf\[urarea,
Ma rin Preda ar investiga obscurul sufletesc,
cer cetând st\rile abisale, r\ul l\ -
untric, pre siu nea adâncu rilor. De altfel,
chiar se lec]ia volumului din 1948 este
„suspect\”, dac\ vom confrunta con[tiin]a
es tetic\ a tâ n\ ru lui a utor cu exigen ]ele
momentului. A ceas t\ atmos fer\
a p \ -
s\toare, stranie, col c\ind de patimi
[i r\ bufniri, de c\deri [i
înjo siri, des chidea o perspectiv\
în tu- necat\. Încât, deose bind în
proza predist\ dou\ peri oa de distincte,
îngrijitorul Scrieri lor de ti -
nere]e (ed. Minerva, 1987), adic\
a cela[i Ion Cris to iu, propu nea, de
fapt, o edi]ie-argument (cf. Vale -
riu Cris tea). El a r\scolit arhi vele
[i prin cele 18 proze re]inu te, repuse
în cir cula]ie, toate înscrise
pe orbita „obscurului sufletesc”,
vrea s\ de monstreze dominan ta
abisal\ a scrisului predist (atras de
natu ra lism), dup\ care Preda, „cu-
min ]it”, sincro nizându-se noului
climat, ar frecventa „di rec]ia lu -
mi noas\”. A ceast\ sec]ionare bru -
ta l\ a operei este [i ea,
m\rturi sim, sus pect\. For]ând
simetriile, exe getul cule ge textele
în func]ie de propria-i tez\, gata
s\ do ve deasc\ „solaritatea”
crea]iilor ca re au ur mat, trecând
de la investigarea r\ului „interior”
la desco perirea [i exorcizarea
r\u lui exterior.
S\ recunoa[tem, îns\, c\, pen -
tru tân\ rul Preda, direc]ia dominant\
era, într-a de v\r, cea a adân -
curilor învolburate, cutre ierat\ de
spaime obscure [i fiorul abisal.
Ob sedanta prezen]\ a motivului
mor]ii, t\ce ril e ap\s\toare, tulburi,
apoi amenin]area plutind ca
o neagr\ prevestire, toate de
g\sit în rama primelor po vestiri, fac din
aceast\ poetic\ a încer c\- rilor un model
arhitextual, afirma Ion Vlad (3, 150). Ar
fi de re ]i nut [i paralela cu Pa vel Dan,
sus]inut\ prin leit-motivul mor]ii.
Un interes cu totul special merit\ Salcâmul,
schi]\ pe care Preda n-a inclus-o în
volumul de debut. Exist\ trei variante ale
textului (cele publicate în Timpul, Revista
Jean Baptiste Greuze:
Schi]\ pentru Paraliticul
literar\ [i, fire[te, fragmentul topit în Morome]ii),
dar abia lectura romanului în g\ -
du ie decriptarea gestului simbolic. Tu -dor
C\l\ra[u (zis Pa]anghel) pur cede la doborârea
salcâmului „cu noaptea-n cap” [i inten -
]ia îi strecoar\ o nelini[te obscur\; „dis pa ri-
]ia” salcâmului, „golul din bol ta ce rului” intrig\
[i replica veci ni lor nu în târ zie: „p-a-
cesta te g\ si[i tu s\-l tai?” Aerul ma ies tuos,
tragic e de înda t\ sesizabil, dar, cu
o norocoas\ in -
tui]ie, Preda a în ]eles semnifica ]ia
simbolic\ a episodului, proiec tân -
d-o apoi gran dios asupra întregului
ro man. „Salcâ mul acela trebu -
ia ferit”, a recu noscut, pes te ani,
prozato rul. Dar, intrând în „labo-
ratorul” Moro me ]ilor, pot fi iden -
tifica te [i al te exerci]ii. În Casa
de-a doua oa r\ (1947), întâlnim
o familie hibri d\, cu un li der, Tu -
dor Gângoe (zis Pa ]anghel), care,
dup\ o e rup]ie furioas\ (Gheorghe
cheltu ise to]i banii [i nu d\
nicio explica]ie), se d\ „la o par -
te”. Diminea]\ de iar n\ prefa ]ea-
z\, am putea spune, primul ro man
al lui Preda. Din nou o retragere a
tat\lui, dup\ ce revolta lui Pa ras -
chiv a fost frân t\, cu promisiu nea
ferm\ c\ „eu n-am s\-]i mai fac ni -
mic”; dar mama a în]eles c\ întâmplarea
„nu se sfâr[ise”. În fine, Po -
vestea unei c\ l\torii, un text din
1949, de vreo 40 pagini, în care
apare Ilie Moromete, cu un drum
la Vai deci; protagonistul, pus pe
„înavu]i re”, promite c\ va vinde
tot p\ mântul, „pân\ la o palm\”.
Iar Achim în cearc\ s\ o con vin g\
pe Veta c\ disp\ru tul Nil\ e, de
fapt, mort; scrisoarea de la Nil\
îi pro cur\ ne vestei, în aceast\ fru -
moa s\ povestire (pe ca re Valeriu
Cris tea o considera „Cartea lui
Nil\”), o bucu rie „adânc\, grea”.
Nu vom ocoli, desigur, titlurile
repudiate, a[a-numitele
Însemn\ri ie[ene