anale 8.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

L. REICHBUCH ŞI COLAB.Productia realizată în anul 1973 evidentiază sporuri în special pE'fond de azot şi fosfor, pe măsura creşterii dozei de potasiu, dovedindun oarecare paralelism Între atacul de pătarea brună a frunzelor şi producţie,în sensul că pe 'măsura scăderii în intensitate a acestei boli, acrescut producţia.In anul 197tl intensitatea atacului, atît la m.ană cît şi la pătareabrună a frunzelor, creşte. Fenomenul este acela,;;i în sensul di }a n1anăprocentul de atac este mai mic pe fond de fosfor (fig. 5).La pătarea brună a frunzelor se observă foarte bine fenomenulinvers, în. sensul că la fosfor sau fosfor şi potasiu, spre deosebire demană unde atacul este mai redus, atacul creşte în special la fosfor singurajungînd pînă la 700/0. Prin creşterea dozei de potasiu pe fond de azotşi fosfor se înregistrează o intensitate din ce în ce mai mică a atacului,ajungînd de la 680/0 la Ko la 220/0 la K 150 (fig. 5).Cît priveşte producţia realizată in 1974, se constată pentru prin1aoară o superioritate a fosforului singur sau împreună numai cu potasiufaţă de azot singur sau azot şi potasiu care ar putea fi pusă În legăturăcu inregistrarea unui atac mai lTIic de lTIană şi de pătarea brună a frunzelordatorită intervenţiei potasiului. Cele mai mari producţii însă au fostrealizate prin aplicarea celor 3 elemente în raport egal, NI00Pl0oK100, lacare şi procentul de atac al acestor boli a fost TI1ai nuc.Anul 1975, pe care l-am putea numi "anul potasiului" datorită efectelorfavorabile realizate prin aplicarea acestui element, scoate în evidenţăîn general o micşorare a atacului de rnană prin aplicarea potasiuluipe fond de azot şi fosfor, chiar şi la doze rnai mari de azot (fig. 6).De asemenea, s'e c:l la piharea brună. (J frunzelor intensitateaatacului este cu atît mai mică cu cît creşte doza de potasiu (fig. 6).Producţiile realizate la aceste experienţe evidenţiază foarte clar ocreştere a producţiei pe rrlăsura diminuării atacului de mană şi pătareabrună a frunzelor. Cea ,mai eficientă producţie a fost realizată laNwoPsoK120 (355,2 q!ha). Dublarea dozei de azot nua fost eficientă încondiţiile acestui an.3. Efectul îngrăşărnintelor organice şi 'minerale. In anul 1973 nuse observă diferenţe în intensitatea atacului nici la mană şi nici la pătareabrună a frunzelor, în funcţie de îngrăşămintele minerale folosite(fig. 7). Este însă evidentă acţiunea remanentăa gunoiului de grajd,de sensibilizare a plantelor la atacul manei pe măsura creşterii dozeiadministrate.In ce priveşte producţia, aceasta a, sporit pe rnăsura creşterii dozeide gunoi (ca efect remanent) şi a creşterii dozelor de azot şi fosforaplicate. Cele mai l11ari producţii s-au realizat prin aplicarea a N 100 P 100 pefond de gunoi (fig. 7).In anul 1974:, diferenţe n1ai mari în ce priveşte intensitatea ataculuis-au notat la pătarea brună a frunzelor. Cu toate acestea, chiar şi lac}oze mai lTIari de azot şi fosfor intensitatea atacului ele pătarea brunăa frunzelor nu creşte, datorită probabil efectului remanent favorabil algunoiului de grajd. Cea mai mare producţie, de 332,6 q/ha, s-a realizatprin 'aplicarea a NsoP;;o pe fond de tlO tone la ha gunoi, variantă la careatît atacul de rnan:~ cît şi ele pătarea brună el frunzelor a fost lnailTIic (fig. 8).