Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

crastina, seu Phoebum ui<strong>de</strong>at seu cornua l<strong>un</strong>ae,
semper uenturis conponere carbasa uentis 36 .
Întrebarea care se p<strong>un</strong>e <strong>de</strong> la început este dacă manierismul
roman 37 , după formula consacrată <strong>de</strong> Erich Burck, al cărui
reprezentant este Lucan, alături <strong>de</strong> alți poeți ca Valerius Flaccus
sau Stațiu, este numai expresia <strong>un</strong>ei retorici care îndrăgește supradimensionalul,
puterea sugestivă a imaginilor vizuale și acustice,
i<strong>un</strong>cturile lingvistice căutate, strălucirea studiată a versurilor, exprimările
paradoxice și numărul mare <strong>de</strong> sententiae sau are și explicații
mai prof<strong>un</strong><strong>de</strong>. Căci <strong>de</strong>vine evi<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> la o primă lectură
faptul că poetica lui Lucan se <strong>de</strong>osebește f<strong>un</strong>damental <strong>de</strong> cea a
perioa<strong>de</strong>i augustane, <strong>de</strong> poezia clasicizantă care privește înspre
partea pozitivă a sufletului omenesc și înspre ordinea mondială.
Analiza psihologică a personajelor este realizată cu mult rafinament,
portretele lui Caesar și Pompei fiind consi<strong>de</strong>rate a<strong>de</strong>vărate
capodopere. Atitudinea lui Lucan este pesimistă și poezia lui cercetează
și partea negativă a omului, răul din el, scoțînd la iveală
puterile infernale, ura și răzb<strong>un</strong>area. Miraculosul divin este înlocuit
<strong>de</strong> <strong>un</strong> alt tip <strong>de</strong> miraculos, care nu mai presup<strong>un</strong>e intervenția
<strong>un</strong>or forțe supranaturale: nu există coborîri în Infern, ci Infernul
este văzut în vis, zeii nu coboară pe pămînt, dar sînt relatate prodigii
care vestesc iminența <strong>un</strong>ui război civil. În ansamblul ei,
Pharsalia constituie o anti-Eneidă, iar autorul ei este <strong>un</strong> anti-
Vergiliu.
Gaius Silius Italicus este autorul <strong>un</strong>ei epopei în 17 cînturi,
P<strong>un</strong>ica 38 , în care povestește în stil vergilian la sfîrșitul secolului I
<strong>un</strong> subiect consacrat <strong>de</strong> Ennius și Naevius: războaiele p<strong>un</strong>ice.
Poemul reprezintă o sinteză între două tipuri <strong>de</strong> epopei, mitologică
și istorică, <strong>un</strong> amestec <strong>de</strong> mit și istorie, care încearcă să imite
Eneida ilustrului său pre<strong>de</strong>cesor.
Trebuie citat aici scurtul istoric al poeziei latine alcătuit <strong>de</strong>
Quintilian 39 , care enumeră momentele cele mai importante ale
literaturii din perspectiva creațiilor în versuri:
36 Luc. Bell. Ciu. 3, 567-596
37 Un alt termen care <strong>de</strong>scrie această tendință a literaturii latine, oarecum
romantică și puțin barocă, este cel <strong>de</strong> "stil nou", preferat <strong>de</strong> <strong>un</strong>ii exegeți
pentru acuratețea lui.
38 Cărțile 7-14 sînt consi<strong>de</strong>rate a fi posterioare morții lui Domițian (96),
iar redactarea lucrării pare să fi început în anul 82.
39 Quint. inst. 10, 1, 85 sqq.
17