Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

au în for, ci în întîlniri private și în lucrări literare. Se comentează
politică prin intermediul literaturii, folosindu-se <strong>un</strong> limbaj greu <strong>de</strong>
<strong>de</strong>codificat.
Încercările <strong>de</strong>spotice <strong>de</strong> a întări puterea favorizează circulația
i<strong>de</strong>ilor eleniste monarhice. I<strong>de</strong>ile aristocrației nu se situează întot<strong>de</strong>a<strong>un</strong>a
pe poziții opuse celei oficiale, ci sînt prezentate <strong>de</strong> multe
ori ca variante <strong>de</strong> interpretare ale acesteia. După încercarea <strong>de</strong>
restaurare a republicii, eșuată în anul 41, numărul senatorilor care
simpatizau i<strong>de</strong>ile republicane este foarte redus; cei mai mulți dintre
oponenți au fost constrînși să accepte monarhia și absolutismul,
așa că ei nu mai fac o opoziție reală regimului, atitudinea lor fiind
mai <strong>de</strong>grabă <strong>un</strong>a <strong>de</strong> rezistență personală. At<strong>un</strong>ci cînd nu există o
soluție clară și nu întrevăd posibilitatea realizării monarhiei tolerante
la care visează, transferă problema în domeniul moral. Grija
cea mai mare a membrilor senatului este să mențină instituția și
să-și protejeze averile.
Discuțiile privitoare la rex și tyrannus se <strong>de</strong>sfășoară pe plan
teoretic. Rex este monarhul b<strong>un</strong> și clement, cu respect pentru dreptate,
în timp ce tyrannus este <strong>de</strong>spotul crud, egoist, capricios și
lipsit <strong>de</strong> spirit <strong>de</strong> dreptate. Antiteza aceasta <strong>de</strong>vine <strong>un</strong> loc com<strong>un</strong>
pentru literatura epocii, mai ales în școlile <strong>de</strong> retorică.
Literatură și politică
Așa cum în politică vechile familii italice pierd tot mai mult
teren și noua birocrație <strong>de</strong> pe lîngă curtea împăratului, formată în
principal din liberți, <strong>de</strong>vine tot mai puternică, și în literatură
reprezentanții <strong>de</strong> seamă provin în mare parte din provincii; Pliniu
cel Bătrîn și Pliniu cel Tînăr provin din Gallia Transpadana (din
Nouum Comum); din Hispania vine o întreagă pleiadă <strong>de</strong> scriitori:
Seneca Retorul, Seneca Filosoful, Lucan, Columella, Quintilian,
Marțial 95 . Afluxul <strong>de</strong> provinciali nu aduce însă cu sine o în<strong>de</strong>părtare
<strong>de</strong> tradițiile romane <strong>de</strong>ja constituite, ci constituie mai curînd o
înnoire, o revigorare a mișcării literare la Roma.
În vremea domniei lui Tiberiu se observă o relativă stagnare.
Operele lui Titus Livius sau Vergiliu rămîn la loc <strong>de</strong> cinste, în
condițiile în care tendința generală este către lucrări <strong>de</strong> dimensi<strong>un</strong>i
restrînse. Velleius Paterculus realizează <strong>un</strong> rezumat al istoriei ro-
95 Hispania va da imperiului și pe împărații Traian și Hadrian.
43