Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

adoptă, în ansamblul ei, pregătește drumul pentru perioada neroniană.
Caligula nu este <strong>un</strong> scriitor, dar se consi<strong>de</strong>ra <strong>un</strong> mare orator, și
datorăm primejdioasei sale invidii față <strong>de</strong> oricine s-ar fi putut
dovedi mai <strong>de</strong>stoinic în această în<strong>de</strong>letnicire faptul că Seneca
ren<strong>un</strong>ță la oratorie și se orientează spre filosofie, aflîndu-și astfel
a<strong>de</strong>vărata sa vocație. La <strong>un</strong> pas <strong>de</strong> a-i scoate din biblioteci pe marii
clasici ai perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> aur, el îi neagă lui Vergiliu atît ingeniumul
cît și doctrina, iar pe T. Liviu îl acuză <strong>de</strong> a fi uebosus și historia
neglegens.
Claudiu, urmașul lui Caligula, este <strong>un</strong> literat care scrie magis
inepte quam eleganter, adică folosind cuvintele ca atare, fără a
recurge la stilizări, p<strong>un</strong>înd mare preț pe naturalețe. Pentru a <strong>de</strong>zvolta
literatura, împăratul birocrat o lasă în seama <strong>un</strong>ui f<strong>un</strong>cționar
a studiis. Încearcă fără succes introducerea <strong>un</strong>or noi litere în alfabet.
Scriitorii care activează în vremea sa sînt, în general, aceeași
cu cei din vremea lui Nero, <strong>de</strong>osebirea f<strong>un</strong>damentală fiind
reprezentată <strong>de</strong> i<strong>de</strong>alul stilistic clasicizant 99 pe care Claudiu, în
multe privințe tradiționalist, îl promovează, în clară opoziție cu
tendințele adoptate <strong>de</strong> reprezentanții stilului nou din perioada
următoare. Claudiu a fost probabil cel mai fec<strong>un</strong>d și cel mai cultivat
scriitor dintre Iulio-Claudieni, fără să-l p<strong>un</strong>em aici la socoteală,
firește, pe Iulius Caesar: a scris 50 <strong>de</strong> volume <strong>de</strong> opere literare,
vorbea fluent limba greacă, a fost în același timp istoric și
filolog și se pare că se interesa și <strong>de</strong> medicină; își recita a<strong>de</strong>sea în
public diverse producții literare 100 , după obiceiul vremii. Suetoniu
se îndoiește <strong>de</strong> talentul lui Claudiu 101 , dar Pliniu și chiar Tacit îl
apreciază.
Asemenea pre<strong>de</strong>cesorului său, Claudiu, Nero adoptă și el o
atitudine favorabilă față <strong>de</strong> literatură. Nero beneficiase încă din
copilărie <strong>de</strong> o educație aleasă, care cuprin<strong>de</strong>a aproape toate disci-
99 Cf. E. Cizek, Claudiu, Teora, București, 2000, pp. 28 sqq.
100 Cf. Suet. Claud. 3, 1 disciplinis tamen liberalibus ab aetate prima non
mediocrem operam <strong>de</strong>dit ac saepe experimenta cuiusque etiam publicauit.
uerum ne sic qui<strong>de</strong>m quicquam dignitatis assequi aut spem <strong>de</strong> se commodiorem
in posterum facere potuit.
101 Cf. Suet. Claud. 41, 1-2 et cum primum frequenti auditorio commisisset,
aegre perlegit refrigeratus saepe a semet ipso. nam cum initio recitationis
<strong>de</strong>fractis compluribus subsellis obesitate cuiusdam risus exortus
esset, ne sedato qui <strong>de</strong>m tumultu temperare potuit, quin ex interuallo sub
in<strong>de</strong> facti reminisceretur cachinnosque reuocaret. in principatu quoque et
scripsit plurimum et assidue recitauit per lectorem.
45