Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

Tristia quae miseris i niecit f<strong>un</strong>era Grais
Atque animas fortes (h) e roum tradidit Orco
Latrantumque <strong>de</strong>dit r ostris volucrumque trahendos
Illorum exsangues i nhumatis ossibus artus.
Confiebat enim s ummi sententia regis
După această interpretare, ar trebui să citim acum, p<strong>un</strong>înd
laolaltă toate cele trei acrostihuri, Italice Pieris scripsit, <strong>un</strong><strong>de</strong> Italice
ar fi o formă adverbială echivalentă lui latine, iar Pieris ar fi
Musa. Din fericire, chiar Vollmer 63 va rec<strong>un</strong>oaște ulterior că a
împins lucrurile prea <strong>de</strong>parte prop<strong>un</strong>înd acceptarea <strong>un</strong>ui al treilea
acrostih și revine la interpretarea lui Büchler. Totuși, cele două
acrostihuri, <strong>de</strong> la începutul și finalul poemului, rezistă criticii și au
puține șanse <strong>de</strong> a fi întîmplătoare, dacă ținem cont <strong>de</strong> poziția emfatică
pe care o ocupă, precum și <strong>de</strong> apariția lui sceptriger, care nu
coresp<strong>un</strong><strong>de</strong> epitetului <strong>de</strong> la Homer (ἄναξ ἀνδρῶν). Această
abatere <strong>de</strong> la mo<strong>de</strong>lul homeric constituie o excepție pentru începutul
poemului, foarte fi<strong>de</strong>l originalului, și pare căutată. În fine, <strong>un</strong>
alt argument puternic în dovedirea autenticității acrostihurilor îl
constituie <strong>un</strong>itatea ultimelor 8 versuri, care formează scripsit. Atîta
vreme cît îl acceptăm pe scripsit, ne putem aștepta la <strong>un</strong> corespon<strong>de</strong>nt
în primele versuri, în speță la <strong>un</strong> nominativ care să indice
numele autorului.
Textul — care nu este <strong>un</strong> simplu rezumat al poemului homeric,
ci prezintă, mai ales spre sfîrșit, <strong>un</strong>ele modificări și completări
— este puternic influențat <strong>de</strong> limba lui Vergiliu și a lui
Ovidiu și a fost scris, cel mai probabil, între anii 60-68 64 , dacă
avem în ve<strong>de</strong>re versurile 899-902:
quem nisi servasset magnarum rector aquarum,
ut profugus Latiis Troiam repararet in arvis
Augustumque genus claris submitteret astris,
non clarae gentis nobis mansisset origo.
Un astfel <strong>de</strong> elogiu la adresa Iulio-Claudienilor, <strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nți ai
lui Aeneas, nu și-ar fi avut rostul <strong>de</strong>cît dacă pe tron s-ar fi găsit
încă <strong>un</strong> reprezentant al acestei dinastii, în <strong>caz</strong>ul <strong>de</strong> față Nero. Prin
urmare, poemul nu poate fi posterior anului 68. Un argument în
favoarea datării după anul 60 ni-l oferă vv. 875 sqq.
63 F. Vollmer, "Les<strong>un</strong>gen <strong>un</strong>d Deut<strong>un</strong>gen", în Sitz<strong>un</strong>gsbericht <strong>de</strong>r Münchener
Aka<strong>de</strong>mie <strong>de</strong>r Wissenschaften, 1909, Abh. 9, p. 12.
64 Cf. G. Scheda, "Zur Datier<strong>un</strong>g <strong>de</strong>r Ilias Latina", în Gymnasium.
Zeitschrift für Kultur <strong>de</strong>r Antike <strong>un</strong>d humanistische Bild<strong>un</strong>g, Heil<strong>de</strong>rberg,
1965, p. 303 sqq.
31