Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

menționat <strong>de</strong> O. Seyffert în ediția a doua a Istoriei Literaturii
Latine a lui E. M<strong>un</strong>ks (1877, pag. 242): ITALIC*S.
I ram pan<strong>de</strong> mihi Pelidae, Diva, superbi,
T ristia quae miseris iniecit f<strong>un</strong>era Grais
A tque animas fortes heroum tradidit Orco
L atrantumque <strong>de</strong>dit rostris volucrumque trahendos
I llorum exsangues inhumatis ossibus artus.
C onfiebat enim summi sententia regis,
Protulerant ex quo discordia pectora turbas,
S ceptriger Atri<strong>de</strong>s et bello clarus Achilles.
Dificultatea provocată <strong>de</strong> versul 7 va fi rezolvată în mod diferit
<strong>de</strong> către filologi: Bährens prop<strong>un</strong>e ut primum tulerant, Doering
uersarant ex quo, L. Havet uoluer<strong>un</strong>t ex quo... turbas.
De fapt J. Caesar mersese și mai <strong>de</strong>parte și citise <strong>un</strong> acrostih
mai l<strong>un</strong>g, care se întin<strong>de</strong>a pînă la versul 11, crezînd că distinge o
formă <strong>de</strong> genitiv, ITALICI SILI. Printr-o simplă rocadă în versul
11, <strong>un</strong><strong>de</strong> în loc <strong>de</strong> quis <strong>de</strong>us hos ira tristi conten<strong>de</strong>re iussit? citește
ira quis <strong>de</strong>us hos tristi conten<strong>de</strong>re iussit?, Caesar obține SILI:
Ulterior, <strong>un</strong> alt filolog german, M. Hertz, limitează acrostihul la
ITALICE, pe care îl interpretează drept <strong>un</strong> vocativ. Căci, dacă acceptăm
pentru versul 7 o altă lecți<strong>un</strong>e pe care o dau manuscrisele,
și anume ex quo pertulerant, primele șapte versuri dau ITALICE.
I ram pan<strong>de</strong> mihi Pelidae, Diva, superbi,
T ristia quae miseris iniecit f<strong>un</strong>era Grais
A tque animas fortes heroum tradidit Orco
L atrantumque <strong>de</strong>dit rostris volucrumque trahendos
I llorum exsangues inhumatis ossibus artus.
C onfiebat enim summi sententia regis,
E x quo pertulerant discordia pectora turbas,
S ceptriger Atri<strong>de</strong>s et bello clarus Achilles.
I ra quis <strong>de</strong>us hos tristi conten<strong>de</strong>re iussit?
10
L atonae et magni proles Iovis. Ille Pelasgum
I nfestus regi pestem in praecordia misit
Teuffel și Schwabe, în a lor istorie a literaturii latine 57 , revin la
i<strong>de</strong>ea lui Caesar, păstrînd SILI. H. Schenkl 58 atrage atenția asupra
manuscrisului Vindobonensis 3509, care îl indică drept autor pe
57 Teuffel-Schwabe, Geschichte <strong>de</strong>r Römischen Literatur, Leipzig 4 , 1882,
§308, 2.
58 H. Schenkl, "Zur Ilias Latina <strong>de</strong>s Italicus", în Wiener Studien.
Zeitschrift für klassische Philologie, Wien, 12, 1890, p. 317.
29