Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

în episoa<strong>de</strong>le legendare, care serveau drept momente pregătitoare
intercalate în materialul epic. Bellum P<strong>un</strong>icum este <strong>un</strong> poem angajat,
cu valențe patriotice, care încearcă coagularea tuturor forțelor
cetățenești ale Romei acelei vremi împotriva p<strong>un</strong>ilor. Atît Naevius,
cît și Livius Andronicus folosesc metrul latin autentic, saturninul,
singurul metru folosit vreodată la Roma și care nu a fost <strong>de</strong> sorginte
grecească. Patriotismul lui Naeuis, ca și atașamentul său pentru
limba <strong>latină</strong> tradițională, neatinsă <strong>de</strong> influențe grecești, reies și
din celebrul său epitaf, compus, cum altfel, tot în saturnin, probabil
în același timp o critică la poezia lui Ennius:
Immortales mortales si foret fas flere,
flerent diuae Camenae Naeuium poetam.
itaque, postquam est Orchi traditus thesauro,
obliti s<strong>un</strong>t Romani loquier lingua Latina.
Ennius 9 reprezită o etapă foarte importantă în evoluția poeziei
epice <strong>de</strong> la Roma, el fiind cel care aduce <strong>un</strong> alt factor grecesc <strong>de</strong>
influență, preluat și continuat apoi <strong>de</strong> tradiția epică <strong>latină</strong>: înlocuiește
saturninul cu hexametrul. Dificultatea pe care a întîmpinato
încă <strong>de</strong> la început a provenit din structura însăși a limbii latine,
sărace în cuvinte dactilice, <strong>de</strong> care avea nevoie pentru a-și alcătui
versurile. Acest inconvenient îl <strong>de</strong>termină să recurgă la soluții
precum înlocuirea <strong>un</strong>or cuvinte ca imperare, intuetur, inuolans cu
forme <strong>de</strong> tipul induperare, indotuetur, induuolans, folosind <strong>un</strong>
prefix indu- prezent în textul celor 12 table, dar care nu mai este
folosit în vremea lui Plaut. Poeții care îi vor urma vor găsi o altă
soluție, mai la în<strong>de</strong>mînă, și anume folosirea <strong>un</strong>or frecventative <strong>de</strong>
tipul imperitare. Tot necesitățile metrice explică și preferința pentru
pluralele neutre <strong>de</strong> tipul gaudia, otia, ca și pentru <strong>un</strong>ele tipuri
<strong>de</strong> <strong>de</strong>rivare: maximitas și differitas pentru magnitudo și differentia.
Dar, in ciuda variatelor influențe exercitate <strong>de</strong> literatura greacă,
stilul la care recurge Ennius, și după el întreaga epică <strong>latină</strong>, este
<strong>de</strong> sorginte neaoșă. Se remarcă preferința pentru asonanțe, în special
aliterații, <strong>de</strong> tipul mentes-<strong>de</strong>mentes, tendință care poate fi
observată din plin în proverbe sau în carmina religioase, și care
este împinsă <strong>un</strong>eori pînă la exces, ca în celebrul vers: O Tite tute
Tati tibi tanta, tyranne, tulisti! 10 De asemenea, preferința pentru
9 Quintus Ennius (239 - 169 a.C.), scriitor latin <strong>de</strong> origine greacă, născut la
Rudiae în Salent, o zonă a coabitării limbilor greacă, oscă și <strong>latină</strong>. Cele
mai c<strong>un</strong>oscute lucrări: Epicharmus, Euhemerus, Hedyphagetica, Saturae,
Annales. Este consi<strong>de</strong>rat părintele poeziei latine.
10 Cf. ann. 108.
9